defunct, ~ă [At: LM / Pl: ~cți, ~e / E: fr défunct, lat defunctus] 1-2 smf, a (Persoană) care a decedat Si: mort, răposat. 3 a (Fig) Dispărut. 4 a (Fig; d. obiecte) Inutil. 5 a (Fig; d. obiecte) Uzat. 6 a (Fig; d. obiecte) Defect. 7 a (Fig; d. obiecte) Demodat.

DEFUNCT, -Ă, defuncți, -te, adj. (Despre persoane și substantivat) Mort, decedat, răposat. De jur împrejur se ivesc toate personajele dramei, în frunte cu fantoma regelui defunct. BOGZA, C. O. 49.

DEFUNCT, -Ă adj., s.m. și f. (Om) decedat, răposat. [< lat. defunctus, cf. fr. défunt].

DEFUNCT, -Ă adj., s. m. f. (om) decedat, răposat. (< lat. defunctus, fr. défunt)

DEFUNCT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Om care a încetat din viață; mort; decedat; răposat. /<lat. defunctus

*defúnct, -ă adj. și s. (lat. de-functus, d. de-fungi, a-ți împlini rolu. V. funcționar). Mort, răposat, decedat.

defunct adj. m., s. m., pl. defuncți; adj. f., s. f. defunctă (desp. -func-tă), pl. defuncte

defunct adj. m., s. m., pl. defuncți; adj. f., s. f. defunctă (-func-tă), pl. defuncte

defunct adj. m., s. m., pl. defuncți; f. sg. defunctă (sil. -func-tă), g.-d. art. defunctei, pl. defuncte

DEFUNCT adj., s. v. mort.

DEFUNCT adj., s. decedat, dispărut, mort, răposat, (livr.) repauzat, (în limbajul bisericesc, pop. și eufemistic) pierdut, (înv. și pop.) pierit, (înv.) pristăvit, săvîrșit. (~ era un om matur.)