degradant, ~ă [At: KOGĂLNICEANU, S. XI / Pl: ~nți, ~e / E: fr dégradant] 1-2 av, a (Într-un mod) care dezonorează. 3-4 av, a (Într-un mod) care face pe cineva să ajungă într-o stare de decădere. 5-8 av, a (Într-un mod) care determină un sistem tehnic, un obiect, un material etc. să-și piardă (însușirile sau) aspectul fizic. 9-10 av, a (Într-un mod) care determină distrugerea în timp a unui obiect. 11-12 av, a (Într-un mod) care determină pierderea fertilității unui teren agricol.

DEGRADANT, -Ă, degradanți, -te, adj. Care degradează; care înjosește. Purtare degradantă. Fapte degradante.

DEGRADANT, -Ă adj. Care degradează; înjositor; degradator. [Cf. fr. dégradant].

DEGRADANT, -Ă adj. care degradează; înjositor; degradator. (< fr. dégradant)

DEGRADANT ~tă (~ți, ~te) Care degradează (pe cineva); în stare să degradeze. /<fr. dégradant

*degradánt, -ă adj. (fr. dégradant). Înjositor: acțiune, purtare degradantă.

degradant (desp. de-gra-) adj. m., pl. degradanți; f. degradantă, pl. degradante

degradant (de-gra-) adj. m., pl. degradanți; f. degradantă, pl. degradante

degradant adj. m. (sil. -gra-), pl. degradanți; f. sg. degradantă, pl. degradante

DEGRADANT adj. 1. v. compromițător. 2. v. înjositor.

DEGRADANT adj. 1. compromițător, dezonorant, infamant, înjositor, nedemn, rușinos, (livr.) difamant, (rar) degradator, (înv.) necinstitor, pierzător. (O faptă ~.) 2. dezonorant, înjositor, rușinos, umilitor. (O situație ~.)