DEGRADARE, degradări, s. f. 1. Înjosire. 2. (Și în sintagma degradare militară) Pedeapsă militară care constă în luarea gradului, excluderea din armată etc. ♦ (În sintagma) Degradare civică = pierdere juridică a unor drepturi cetățenești. 3. Proces de schimbare în rău; stricare, deteriorare, ruinare. ♦ Micșorare a valorii agricole a unui sol, a unui teren, a unui zăcământ etc. ◊ Degradarea solului = totalitatea schimbărilor produse în solurile spălate intens prin apa de infiltrație, care determină schimbarea fertilității acestora. – V. degrada.

degradare sf [At: HELIADE, PARALELISM, II, 65/26 / V: desg~, disg~ / Pl: ~dări / E: degrada] 1 Dezonorare. 2 Punere a unei persoane într-o situație de inferioritate nemeritată Si: degradat¹ (2), desconsiderare, (înv) degradație (2). 3 Disprețuire. 4-6 Deposedare a unei persoane (de un rang social sau) de un titlu (și trecere într-un rang mai mic) Si: degradat¹ (4-6), (înv) degradație (4-6). 7-8 (Destituire a unei persoane dintr-o funcție sau) trecere într-o funcție inferioară Si: degradat¹ (7-8), (înv) degradație (7-8). 9 (Mil) Pedepsire prin luarea gradului Si: degradat¹ (9), (înv) degradație (9), (îvr) degradarisire, degradeluire. 10 (Îs) ~ civică Sancțiune care constă în suspendarea unor drepturi cetățenești. 11-13 Decădere fizică (morală sau materială) Si: degradat¹ (11-13) (înv) degradație (4-6). 14-17 Pierdere de către un sistem tehnic, un corp, un obiect, un material a (însușirilor sau) aspectului inițial (prin acțiunea agenților fizici sau) prin folosință îndelungată Si: degradat¹ (14-17), (înv) degradație (13-16), deteriorare, stricare, uzare. 18 Pierdere a fertilității unui teren agricol Si: degradat¹ (18), (înv) degradație (18). 19 (Agr; îs) ~a solului Totalitate a schimbărilor produse în solurile spălate intens prin apa de infiltrație, care determină pierderea fertilității acestora. 20 (Glg; îs) ~a terenului (sau terenurilor) Proces prin care suprafața unui teren este puternic fragmentată și stratul de sol fertil este în cea mai mare parte îndepărtat. 21 (Înv) Slăbire treptată a intensității luminii Si: degradat¹ (21), (înv) degradație (19). 22 (Înv) Decolorare treptată Si: degradat¹ (22), (înv) degradație (20).

DEGRADARE, degradări, s. f. Acțiunea de a (se) degrada și rezultatul ei; degradație. 1. Înjosire. 2. (Și în sintagma degradare militară) Pedeapsă militară care constă în luarea gradului, excluderea din armată etc. ♦ (În sintagma) Degradare civică = pierdere juridică a unor drepturi cetățenești. 3. Proces de schimbare în rău; stricare, deteriorare, ruinare. ♦ Micșorare a valorii agricole a unui sol, a unui teren, a unui zăcământ etc. ◊ Degradarea solului = totalitatea schimbărilor produse în solurile spălate intens prin apa de infiltrație, care determină schimbarea fertilității acestora. – V. degrada.

DEGRADARE, degradări, s. f. Acțiunea de a (se) degrada și rezultatul ei. 1. Înjosire. Ar fi o degradare pentru un ofițer să ia apărarea unui automutilat. CAMILAR, N. I 349. 2. (Mil.) Pedeapsă prin luarea gradului. Încheiam bilanțul sinistru al acestei petreceri, ca un general înfrînt și fugărit, promis degradării și exilului. CAMIL PETRESCU, U. N. 125. ♦ (Jur.) Degradare civică = pierderea drepturilor cetățenești în urma unei sentințe infamante. 3. Procesul de schimbare spre rău; decădere, deteriorare, ruinare. Capitaliștii și moșierii au ținut gospodăriile țărănești într-o stare de înapoiere tehnică ce prezenta cele mai diverse și mai tipice forme de degradare. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 185. ♦ (Tehn.) Modificarea calităților unui bun material, astfel încît acesta să fie mai puțin valoros. ♦ Micșorarea valorii agricole a unui sol, a unui teren. Orice deținători de terenuri supuse eroziunilor și degradărilor produse de ape și inundațiilor sînt obligați să ia măsuri pentru protejarea lor. B. O. 1953, 101. ♦ (Min.) Degradarea zăcămintelor = micșorarea valorii zăcămintelor (petrolifere etc.) în urma unei exploatări neraționale.

DEGRADARE s.f. Acțiunea de a (se) degrada și rezultatul ei. ♦ Stricare; decădere; degradație. ◊ Degradarea terenurilor = proces de deformare a terenurilor, ca urmare a eroziunii sau a deplasării de teren; reducere treptată a înălțimii reliefului prin acțiunea distructivă exercitată de agenți geomorfologici externi. ♦ Defertilizare. [< degrada].

degradare f. 1. destituire infamantă: degradare militară; 2. slăbire treptată de lumină, de culori; 3. Jur. stricare: ameliorarea și degradarea unui imobil; 4. fig. înjosire.

*degradáre f. Destituire infamantă (maĭ ales în armată). Stricăcĭune făcută de om saŭ de timp uneĭ construcțĭunĭ. Schimbare insensibilă, succesivă și continuă a colorilor, a umbreĭ în pictură. Fig. Înjosire.

desgradare sf vz degradare

disgradare sf vz degradare

dizgrădare sf vz degradare

degradare (desp. de-gra-) s. f., g.-d. art. degradării; pl. degradări

degradare (de-gra-) s. f., g.-d. art. degradării; pl. degradări

degradare s. f. (sil. -gra-) → gradare

degradare, (engl.= degradation) 1. (miner.), proces de formare a min. argiloase prin alterarea (hidroliza) unor min. silicatate (caolinit, montmorillonit, halloysit și alofan); 2. (sedim.), proces fizico-chimic prin care are loc o reducere progresivă a dimensiunii cristalelor. D. conduce la structuri → afanitice în calcare, dolomite, evaporite (recristalizare degra-dantă). Ant. agradare. (N.A.)

DEGRADÁRE (< degrada, după fr. dégradation) s. f. 1. Acțiunea de a (se) degrada. 2. Înjosire. 3. (Dr.) D. militară = pierderea gradului în armată, excluderea din rândurile ei și interzicerea de a purta însemnele gradului sau decorații ca urmare a săvârșirii unor fapte grave, pedepsite de legea penală. 4. Modificare a calităților unui sistem fizic sau tehnic, ale unui material etc. care duce la scăderea valorii acestuia dintr-un anumit punct de vedere (ex. d. zăcămintelor petrolifere în urma unei exploatări neraționale, d. cărbunilor stocați un timp îndelungat etc.). ◊ Degradarea energiei = scăderea energiei libere a unui sistem fizic izolat, prin transformări ireversibile care conduc la creșterea entropiei. ◊ (CHIM.) Reacție de d. = reacție prin care se realizează o rupere (desfacere) controlată a legăturilor chimice din molecula unui compus organic. Degradarea polimerilor = proces ireversibil constând în modificarea compoziției și structurii polimerilor naturali și sintetici, sub acțiunea unor factori din mediul de prelucrare și/sau utilizare, care se reflectă defavorabil în proprietățile legate de valoarea lor de întrebuințare. 5. (AGR.) Degradarea solului = totalitatea schimbărilor produse în solurile spălate intens prin apa de infiltrație, care determină scăderea fertilității acestora. Degradarea terenurilor = îndepărtare totală sau parțială a stratului de sol, ca urmare a eroziunii de suprafață, a alunecărilor de teren, a acțiunii torenților ș.a. Este foarte puternică în reg. cu roci friabile și cu versanții abrupți, fiind favorizată de despăduriri, pășunatul excesiv, aratul în lungul pantei etc. Degradarea mediului = proces complex de alterare a calității mediului înconjurător datorat interacțiunii om-mediu sau unor cauze naturale (inundații, erupții vulcanice etc.).

DEGRADARE s. 1. v. ruinare. 2. v. deteriorare. 3. v. ponosire. 4. v. depreciere. 5. prostire. (~ calității unei mărfi.) 6. decădere, declasare. (~ cuiva din cauza băuturii.) 7. v. înjosire.

DEGRADARE s. 1. dărăpănare, măcinare, părăginire, ruinare, stricare. (~ unui zid vechi.) 2. deteriorare, învechire, stricare, uzare, (înv.) degradație. (~ mobilei.) 3. deteriorare, ponosire, stricare, uzare, (rar) ponoseală. (~ hainelor.) 4. depreciere. (~ unei mărfi perisabile.) 5. prostire. (~ calității unei mărfi.) 6. decădere, declasare. (~ cuiva din cauza băuturii.) 7. înjosire, umilire, (înv.) degradație. (Munca nu e o ~.)^[1]