10 definiții pentru dejucare
Explicative DEX
DEJUCARE, dejucări, s. f. Acțiunea de a dejuca și rezultatul ei; zădărnicire. – V. dejuca.
DEJUCARE, dejucări, s. f. Acțiunea de a dejuca și rezultatul ei; zădărnicire. – V. dejuca.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dejucare sf [At: DL / Pl: ~cări / E: dejuca] Zădărnicire a planurilor sau uneltirilor cuiva Si: dejucat1.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEJUCARE s. f. Acțiunea de a dejuca și rezultatul ei; zădărnicire.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEJUCARE s.f. Acțiunea de a dejuca și rezultatul ei. [< dejuca].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desjucare sf vz dejucare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
dejucare (zădărnicire) s. f., g.-d. art. dejucării; pl. dejucări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
dejucare s. f., g.-d. art. dejucării; pl. dejucări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dejucare s. f., g.-d. art. dejucării; pl. dejucări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
DEJUCARE s. v. zădărnicire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEJUCARE s. împiedicare, zădărnicire. (~ uneltirilor cuiva.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
dejucare, dejucărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a dejuca și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: zădărnicire împiedicare
etimologie:
- dejuca DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.