demarcație sf [At: DEX / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr démarcation] 1 Demarcare (1). 2 Delimitare. 3 Despărțire. 4 (Spt) Demarcare (4). 5 Operație prin care se stabilește frontiera dintre două state sau limita dintre două localități, regiuni, suprafețe de teren etc. 6 (Îs) Linie de ~ Linie care desparte două state, două localități, două regiuni sau două suprafețe de teren. 7 (Fig) Limită care desparte două noțiuni.

DEMARCAȚIE, demarcații, s. f. Despărțire, separare, delimitare. Linie de demarcație = linie care desparte două țări, două suprafețe de teren sau, fig., două noțiuni (indicînd granița dintre ele).

DEMARCAȚIE s.f. Despărțire, separare, delimitare; demarcare. ◊ Linie de demarcație = linie care desparte două teritorii sau (fig.) două noțiuni. [Gen. -iei, var. demarcațiune s.f. / cf. fr. démarcation, it. demarcazione].

DEMARCAȚIE s. f. delimitare, despărțire, separare. ◊ operație prin care se stabilește frontiera dintre două state sau linia despărțitoare dintre două suprafețe de teren. ♦ linie de ~ = linie care desparte două teritorii sau (fig.) două noțiuni. (< fr. démarcation)

DEMARCAȚIE ~i f. v. A DEMARCA. ◊ Linie de ~ linie care desparte două suprafețe de teren, două zone ale unui teritoriu etc. [Art. demarcația; G.-D. demarcației; Sil. -ți-e] /<fr. démarcation

demarcațiune sf vz demarcație

DEMARCAȚIUNE s.f. v. demarcație.

demarcați(un)e f. separațiune. distincțiune: a stabili o strictă demarcațiune.

*demarcațiúne f. (fr. démarcation). Acțiunea de a demarca, separațiune, hotărnicire, demilitațiune. Linie de demarcațiune, linie de separațiune, hotar. – Și -áție.

demarcație (desp. -ți-e) s. f., art. demarcația (desp. -ți-a), g.-d. art. demarcației; pl. demarcații, art. demarcațiile (desp. -ți-i-)

demarcație (-ți-e) s. f., art. demarcația (-ți-a), g.-d. art. demarcației; pl. demarcații, art. demarcațiile (-ți-i-)

demarcație s. f. (sil. -ți-e), art. demarcația (sil. -ti-a), g.-d. art. demarcației; pl. demarcații, art. demarcațiile (sil. -ți-i-)

demarcație

DEMARCAȚIE s. v. delimitare.

DEMARCAȚIE s. circumscriere, delimitare, demarcare, hotărnicire, limitare, marcare, mărginire. (~ a unui teren.)