dematerializare sf [At: CONTEMP., S. II, 1975, nr. 1499, 1/5 / P: ~ri-a~ / Pl: ~zări / E: dematerializa] 1-2 Pierdere a (caracteristicilor materiei sau chiar a) caracterului material Si: dematerializat¹ (1-2).

DEMATERIALIZARE s.f. Faptul de a (se) dematerializa. ♦ (În fizica nucleară) Anihilare a particulelor materiale și apariție corelativă de energie. [Pron. -ri-a-. / < dematerializa].

dezmaterializare sf vz dematerializare

dematerializare (desp. -ri-a-) s. f., g.-d. art. dematerializării; pl. dematerializări

dematerializare (-ri-a-) s. f., g.-d. art. dematerializării; pl. dematerializări

dematerializare s. f. → materializare

DEMATERIALIZÁRE (după fr. dématérialisation) s. f. (EC.) Dematerializarea titlurilor = a) înlocuirea titlurilor de hârtie cu reprezentarea valorilor mobiliare prin simpla înscriere în conturile organismelor emitente (pentru împrumuturi, obligații etc.) sau prin intermedierea agenților de schimb și a băncilor; b) suprimarea dreptului de participare la profitul unei înscrieri în cont pentru titlurile și cupoanele reprezentând valori mobiliare. Dematerializarea producției = creșterea substanțială a ponderii cheltuielilor nemateriale (servicii achiziționate de la terți, salarii, cheltuieli de cercetare-dezvoltare) și reducerea concomitentă a ponderii cheltuielilor materiale (materii prime, materiale, combustibil) în totalul costului de producție al unei întreprinderi. Se manifestă în domeniile de vârf ale producției industriale din țările dezvoltate.