DEMONTARE, demontări, s. f. Acțiunea de a demonta și rezultatul ei. – V. demonta.

demontare [At: LTR² / Pl: ~tări / E: demonta] 1 Desfacere a unui mecanism, a unui aparat, a unui instrument în părțile lui componente Si: demontat¹ (1). 2 (Fig) Descurajare (1-2). 3 (Fig) Deprimare (1). 4 (Fig) Dezorientare (1). 5 (Fig) Extenuare.

DEMONTARE, demontări, s. f. Acțiunea de a demonta și rezultatul ei; demontat. – V. demonta.

DEMONTARE, demontări, s. f. Acțiunea de a demonta; demontat.

DEMONTARE s.f. Acțiunea de a demonta și rezultatul ei; demontat. [< demonta].

demontare s. f., g.-d. art. demontării; pl. demontări

demontare s. f., g.-d. art. demontării; pl. demontări

demontare s. f., g.-d. art. demontării; pl. demontări

DEMONTARE s. demontat. (~ unui ansamblu.)

DEMONTARE s. demontat. (~ unui ansamblu.)

Demontare ≠ asamblare