DENIGRATOR, -OARE, denigratori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care denigrează, prin care se denigrează. 2. S. m. și f. Persoană care denigrează. – Din lat. denigrator, it. denigratore.

denigrator, ~oare [At: CONTEMP, S. II, 1949, nr. 126, 7/5 / Pl: ~i, ~oare / E: it denigratore, lat denigrator, -oris] 1-2 smf, a (Persoană) care denigrează. 3 a Prin care se denigrează.

DENIGRATOR, -OARE, denigratori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care denigrează, prin care se denigrează. 2. S. m. și f. Persoană care denigrează. – Din lat. denigrator, -oris, it. denigratore.

DENIGRATOR, -OARE adj., s.m. și f. (Cel) care denigrează; denigrant. [Cf. fr. dénigreur, lat. denigrator].

DENIGRATOR, -OARE adj., s. m. f. (cel) care denigrează. (< lat. denigrator, it. denigratore)

denegritoriu, ~orie a, smf vz denigrator¹

denigrator (desp. -ni-gra-) adj. m., s. m., pl. denigratori; adj. f., s. f. sg. și pl. denigratoare

denigrator (-ni-gra-) adj. m., s. m., pl. denigratori; adj. f., s. f. sg. și pl. denigratoare

denigrator adj. m., s. m. (sil. -gra-), pl. denigratori; f. sg. și pl. denigratoare

DENIGRATOR adj. adv., s. 1. adj., s. v. calomniator. 2. adj. v. calomnios. 3. adv. v. calomnios.

DENIGRATOR adj., s. 1. adj., s. bîrfitor, calomniator, clevetitor, defăimător, ponegritor, (livr.) detractor, (pop.) hulitor, (înv.) balamut, clevetnic, năpăstuitor, ponosluitor, (turcism înv.) mozavir. (Un ~ ordinar.) 2. adj. bîrfitor, calomnios, clevetitor, defăimător, ponegritor, (rar) calomniator, (pop.) prost, (înv.) mozavirnic. (Afirmații, vorbe ~.)

Denigrator ≠ elogios