deoparte av [At: M. COSTIN, O. 166 / V: (Mun) d-o parte / S și: de-o parte / E: de⁴ + o + parte] 1 La o oarecare distanță de vorbitor sau de alt punct fix. 2 Într-o parte. 3 Izolat.

DEOPARTE adv. La o oarecare depărtare (de vorbitor sau de alt punct fix), într-o parte; izolat. Stau deoparte și mă uit la ei. STANCU, D. 315. Dumitru mă cheamă deoparte, la ploton. CAMIL PETRESCU, U. N. 288. Nadina fu obligată să se retragă puțin deoparte cu Titu Herdelea. REBREANU, R. I 219. Se opri în fața unui tînăr ce sta deoparte. VLAHUȚĂ, O. AL. II 9. – Pronunțat: deo-.

DEOPARTE adv. La o oarecare depărtare de vorbitor sau de alt punct fix; într-o parte, izolat. [Pr.: deo-] – Din de⁴ + o + parte.

DEOPARTE adv. Într-o parte; la o parte; izolat. /de + o + parte

deoparte (la o oarecare depărtare; izolat) [deo pron. de-o / (în tempo rapid) dĕo] (desp. de-o-) adv.

!deoparte (la o oarecare depărtare, izolat) [deo pron. de-o (tempo lent)/deo (tempo rapid)] (de-o-) adv.

deoparte (la o oarecare depărtare de vorbitor, izolat) adv. (sil. deo- în tempo obișnuit/de-o- în tempo lent)

deoparte (3 sil.)

!de o parte (opus lui: de altă parte) / (în tempo rapid) de-o parte [de-o pron. dĕo] prep. + adj. pr. + s. f.

de o parte (tempo lent)/de-o parte (tempo rapid) [de-o pron. dfo] (opus lui: de altă parte) prep. + art. + s. f.

de o parte prep. + art. + s. f. (tempo lent)

de-o parte (tempo rapid)

de o parte (opus lui: de altă parte)

de o parte (de o parte și de altă parte).

DEOPARTE adv. izolat, retras, (înv.) osebi. (Stă ~.)

DEOPARTE adv. izolat, retras, (înv.) osebi. (Stă ~.)