opțiuni
  • info

15 definiții pentru descuia

din care

Explicative DEX

DESCUIA, descui, vb. I. Tranz. A deschide cu cheia. [Pr. -cu-ia] – Lat. discuneare.

DESCUIA, descui, vb. I. Tranz. A deschide cu cheia. [Pr. -cu-ia] – Lat. discuneare.

descuia [At: VARLAAM, C. 47/2 / Pzi: ~ui / E: des- + (în)cuia, ml discuneo, -are] 1 vt (Îrg) A deschide cu un cui de lemn o ușă încuiată. 2 vt A deschide cu cheia o ușă, o fereastră, un lacăt sau o broască. 3-6 vtr (Îvp; d. oameni și animale) A (se) vindeca (de constipație sau) de retenție urinară.

DESCUIA, descui, vb. I. Tranz. (Folosit și absolut) A deschide cu cheia. Au venit străjerii ca să descuie și să dea în lături canaturile. SADOVEANU, D. P. 166. Eu nu pot, Ano, să-ți descui; Acest drept al meu nu e. Crăiesei noastre am să-i spui Să vie să-ți descuie. COȘBUC, P. I 66. ◊ Refl. pas. S-au rugat... să li se descuie poarta. SBIERA, P. 148.

A DESCUIA descui tranz. (uși, camere etc.) A deschide cu cheia. [Sil. -cu-ia] /<lat. discuneare

descuià v. a deschide cu cheia: a descuia poarta. [Lat. DISCUNEARE].

descúĭ v. tr. (d. cuĭ, care a fost cheĭa primitivă, saŭ lat. dĭscuneare). Deschid ceĭa ce era încuĭat cu cheĭa. Fac să treacă constipațiunea. V. deschid, descheĭ.

Ortografice DOOM

descuia (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. descui, 3 descuie, 1 pl. descuiem; conj. prez. 1 și 2 sg. să descui, 3 să descuie; imper. 2 sg. afirm. descuie(-l, descui-o); ger. descuind

descuia (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. descui, 3 descuie, 1 pl. descuiem; conj. prez. 3 să descuie; ger. descuind

descuia vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. descui, 3 sg. și pl. descuie, 1 pl. descuiem; ger. descuind

descuia (ind. prez. 1 sg. descui, 3 sg. și pl. descuie, 1 pl. descuiem)

descuiu, -uiam 1 imp., -uiere inf. s., -uiat prt.

Argou

a descuia lacătul expr. (intl.) a da o spargere.

Sinonime

DESCUIA vb. a deschide. (A ~ o ușă încuiată.)

DESCUIA vb. a deschide. (A ~ o ușă încuiată.)

Antonime

A descuia ≠ a încuia

Intrare: descuia
verb (VT104)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descuia
  • descuiere
  • descuiat
  • descuiatu‑
  • descuind
  • descuindu‑
 singular plural
  • descuie
  • descuiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • descui
 (să)
  • descui
  • descuiam
  • descuiai
  • descuiasem
a II-a (tu)
  • descui
 (să)
  • descui
  • descuiai
  • descuiași
  • descuiaseși
a III-a (el, ea)
  • descuie
 (să)
  • descuie
  • descuia
  • descuie
  • descuiase
plural I (noi)
  • descuiem
 (să)
  • descuiem
  • descuiam
  • descuiarăm
  • descuiaserăm
  • descuiasem
a II-a (voi)
  • descuiați
 (să)
  • descuiați
  • descuiați
  • descuiarăți
  • descuiaserăți
  • descuiaseți
a III-a (ei, ele)
  • descuie
 (să)
  • descuie
  • descuiau
  • descuiară
  • descuiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

descuia, descuiverb

  • 1. A deschide cu cheia. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: deschide antonime: încuia
    • format_quote Au venit străjerii ca să descuie și să dea în lături canaturile. SADOVEANU, D. P. 166. DLRLC
    • format_quote Eu nu pot, Ano, să-ți descui; Acest drept al meu nu e. Crăiesei noastre am să-i spui Să vie să-ți descuie. COȘBUC, P. I 66. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv S-au rugat... să li se descuie poarta. SBIERA, P. 148. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.