opțiuni
  • info

6 definiții pentru descumpănit

Explicative DEX

DESCUMPĂNIT, -Ă, descumpăniți, -te, adj. Care și-a pierdut, și-a zdruncinat echilibrul sufletesc; dezorientat, dezechilibrat. – V. descumpăni.

DESCUMPĂNIT, -Ă, descumpăniți, -te, adj. Care și-a pierdut, și-a zdruncinat echilibrul sufletesc; dezorientat, dezechilibrat. – V. descumpăni.

descumpănit1 sns [At: DA ms / E: descumpăni] Dezorientare.

descumpănit2, ~ă a [At: GĂLAN, Z. R. 211 / Pl: ~iți, ~e / E: descumpăni] Care și-a pierdut echilibrul sufletesc Si: dezechilibrat.

DESCUMPĂNIT, -Ă, descumpăniți, -te, adj. Care și-a pierdut echilibrul sufletesc; dezorientat, dezechilibrat.

Sinonime

DESCUMPĂNIT adj. 1. v. dezorientat. 2. v. zăpăcit.

DESCUMPĂNIT adj. 1. derutat, dezorientat, încurcat, nedumerit, perplex, zăpăcit, (livr.) deconcertat, (înv. și fam.) sastisit. (A rămas ~.) 2. aiurit, buimac, buimăcit, derutat, dezorientat, năuc, năucit, zăpăcit, (Olt.) zăbăuc, (Mold.) zălud, (fig.) împrăștiat. (Ce om ~!)

Intrare: descumpănit
descumpănit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descumpănit
  • descumpănitul
  • descumpănitu‑
  • descumpănită
  • descumpănita
plural
  • descumpăniți
  • descumpăniții
  • descumpănite
  • descumpănitele
genitiv-dativ singular
  • descumpănit
  • descumpănitului
  • descumpănite
  • descumpănitei
plural
  • descumpăniți
  • descumpăniților
  • descumpănite
  • descumpănitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

descumpănit, descumpănităadjectiv

etimologie:
  • vezi descumpăni DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.