12 definiții pentru descălecare

din care

Explicative DEX

DESCĂLECARE, descălecări, s. f. Acțiunea de a descăleca și rezultatul ei; coborâre de pe cal. ♦ (Termen folosit mai ales de cronicari) Așezare, statornicire într-un loc pentru a întemeia o țară; descălecat, descălecătoare. [Var.: descălicare s. f.] – V. descăleca.

DESCĂLECARE, descălecări, s. f. Acțiunea de a descăleca și rezultatul ei; coborâre de pe cal. ♦ (Termen folosit mai ales de cronicari) Așezare, statornicire într-un loc pentru a întemeia o țară; descălecat, descălecătoare. [Var.: descălicare s. f.] – V. descăleca.

descălecare sf [At: M. COSTIN, ap. DA ms / V: ~lic~ / Pl: ~cări / E: descăleca] 1 Coborâre de pe cal Si: descălecat1 (1), descălecătoare (1). 2 Așezare într-un loc Si: descălecat1 (2), descălecătoare (2). 3 (Înv) Întemeiere a unei țări Si: descălecat1 (3), descălecătoare (3).

DESCĂLECARE, descălecări, s. f. Acțiunea de a descăleca. 1. Coborîre de pe cal. 2. (Termen folosit de cronicari în legătură cu întemeierea Țărilor Romînești; azi arhaizant) Așezare, stabilire, statornicire într-un loc pentru a întemeia o țară nouă. Nu se împlinise jumătate de veac de la descălecarea lui Dragoș, cînd Alexandru I dă legi poporului său. NEGRUZZI, S. I 271. – Variantă: descălicare s. f.

DESCĂLICARE s. f. v. descălecare.

DESCĂLICARE s. f. v. descălecare.

DESCĂLICARE s. f. v. descălecare.

descălicare sf vz descălecare

discălicare sf vz descălecare

descălicáre f. Acțiunea de a descălica. Timpu cînd s’a descălicat. Fig. Așezarea unor emigranțĭ undeva (maĭ ales vorbind de Radu Negru și Dragoș).

Ortografice DOOM

descălecare s. f., g.-d. art. descălecării; pl. descălecări

descălecare s. f., g.-d. art. descălecării; pl. descălecări

descălecare s. f., g.-d. art. descălecării; pl. descălecări

Sinonime

DESCĂLECARE s. (IST.) (înv.) așezământ. (~ Țării Moldovei.)

DESCĂLECARE s. (IST.) (înv.) așezămînt. (~ Țării Moldovei.)

Intrare: descălecare
descălecare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descălecare
  • descălecarea
plural
  • descălecări
  • descălecările
genitiv-dativ singular
  • descălecări
  • descălecării
plural
  • descălecări
  • descălecărilor
vocativ singular
plural
descălicare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descălicare
  • descălicarea
plural
  • descălicări
  • descălicările
genitiv-dativ singular
  • descălicări
  • descălicării
plural
  • descălicări
  • descălicărilor
vocativ singular
plural
discălicare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

descălecare, descălecărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a descăleca și rezultatul ei; coborâre de pe cal. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. (Termen folosit mai ales de cronicari) Așezare, statornicire într-un loc pentru a întemeia o țară. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Nu se împlinise jumătate de veac de la descălecarea lui Dragoș, cînd Alexandru I dă legi poporului său. NEGRUZZI, S. I 271. DLRLC
etimologie:
  • vezi descăleca DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.