opțiuni
  • info

14 definiții pentru detesta

din care

Explicative DEX

DETESTA, detest, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A nu (se) putea suferi, a (se) disprețui profund. – Din fr. détester, lat. detestari.

DETESTA, detest, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A nu (se) putea suferi, a (se) disprețui profund. – Din fr. détester, lat. detestari.

detesta vtr [At: NEGULICI, V., ap. DLR ms / Pzi: detest, (rar) ~tez / E: fr détester] 1-2 A nu (se) putea suferi Si: a (se) disprețui.

DETESTA, detest, vb. I. Tranz. A urî cu tărie, a nu putea suferi (pe cineva sau ceva). Dumneata ești tot ce am detestat mai mult în viață. SEBASTIAN, T. 63. ◊ Refl. Se umilea, se detesta că a fost și a rămas un prost revoluționar. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 76. – Prez. ind. și: (rar) detestez (CARAGIALE, T. II 187).

DETESTA vb. I. tr., refl. A (se) disprețui profund, a simți repulsie; a (se) urî, a nu (se) putea suferi. [P.i. detest și (rar) -ez. / < fr. détester, cf. it. detestare, lat. detestari].

DETESTA vb. tr., refl. a (se) disprețui profund, a (se) urî. (< fr. détester, lat. detestari)

A DETESTA detest tranz. A trata cu dispreț, cu ură. /<fr. détester, lat. detestari

A SE DETESTA mă detest intranz. A se disprețui profund (unul cu altul). /<fr. détester, lat. detestari

detestà v. a urî tare.

*detést și -éz, a -á v. tr. (fr. détester, d. lat. de-testari, d. testis, martur. V. contest). Am în oroare, execrez, urăsc tare.

Ortografice DOOM

detesta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. detest, 2 sg. detești, 3 detestă; conj. prez. 1 sg. să detest, 3 să deteste

detesta (a ~) vb., ind. prez. 3 detestă

detesta vb., ind. prez. 1 sg. detest, 3 sg. și pl. detestă; ger. detestând

Antonime

A detesta ≠ a venera

Expresii și citate

Pour le mieux détester, apprends à le connaître („Pentru a-l detesta mai bine, învață să-l cunoști”) – Voltaire, Mahomet (act. II, sc. 4). LIT.

Intrare: detesta
verb (VT8)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • detesta
  • detestare
  • detestat
  • detestatu‑
  • detestând
  • detestându‑
 singular plural
  • detestă
  • detestați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • detest
 (să)
  • detest
  • detestam
  • detestai
  • detestasem
a II-a (tu)
  • detești
 (să)
  • detești
  • detestai
  • detestași
  • detestaseși
a III-a (el, ea)
  • detestă
 (să)
  • deteste
  • detesta
  • detestă
  • detestase
plural I (noi)
  • detestăm
 (să)
  • detestăm
  • detestam
  • detestarăm
  • detestaserăm
  • detestasem
a II-a (voi)
  • detestați
 (să)
  • detestați
  • detestați
  • detestarăți
  • detestaserăți
  • detestaseți
a III-a (ei, ele)
  • detestă
 (să)
  • deteste
  • detestau
  • detestară
  • detestaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

detesta, detestverb

  • 1. A nu (se) putea suferi, a (se) disprețui profund. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: disprețui urî antonime: venera
    • format_quote Dumneata ești tot ce am detestat mai mult în viață. SEBASTIAN, T. 63. DLRLC
    • format_quote Se umilea, se detesta că a fost și a rămas un prost revoluționar. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 76. DLRLC
  • comentariu rar Prezent indicativ și: detestez. DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.