dezavuare sf [At: HAMANGIU, C. C. XLII / S și: (înv) desa~ / P: ~vu-a~ / Pl: ~uări / E: dezavua] 1 (Liv) Dezaprobare. 2 (Liv) Condamnare. 3 (Liv) Nerecunoaștere. 4 (Liv) Contestare. 5 (Jur; îs) Acțiune de ~ Acțiune de nerecunoaștere a paternității prin care bărbatul contestă legitimitatea copilului adulterin sau a copilului născut afară de termenul prevăzut de lege.

DEZAVUARE, dezavuări, s. f. (Franțuzism) Faptul de a dezavua; dezaprobare, desolidarizare. – Pronunțat: -vu-a-.

DEZAVUARE s.f. Acțiunea de a dezavua și rezultatul ei; dezaprobare, desolidarizare. [< dezavua].

dezavuare (livr.) (desp. de-za-/dez-a-vu-a-) s. f., g.-d. art. dezavuării (desp. -vu-ă-); pl. dezavuări

!dezavuare (livr.) (de-za-vu-a-/dez-a-) s. f., g.-d. art. dezavuării (-vu-ă-); pl. dezavuări

dezavuare s. f. (sil. -vu-a-; mf. dez-), g.-d. art. dezavuării (sil. -vu-ă-); pl. dezavuări

DEZAVUARE s. v. blam, blamare, condamnare, desolidarizare, dezaprobare, înfierare, neaprobare, reprobare, respingere, stigmatizare

dezavuare s. v. BLAM. BLAMARE. CONDAMNARE. DESOLIDARIZARE. DEZAPROBARE. ÎNFIERARE. NEAPROBARE. REPROBARE. RESPINGERE. STIGMATIZARE.