DEZINVOLTURĂ s. f. Atitudine sau comportare firească, degajată, plină de îndrăzneală. – Din fr. désinvolture.

dezinvoltură [At: RUSSO, S. 28 / V: (îvr) dezân~ (S și: desân~), diz~ (S și: disi~) / S și: (înv) desi~ / Pl: ~ri / E: fr désinvolture] (Liv) 1 Acțiune (sau gest, mișcare, ținută etc.) naturală Si: degajare, (rar) natural, naturalețe, (înv) naturalitate, (liv) nonșalanță, simplitate, spontaneitate. 2 (Pex; prt) Îndrăzneală. modificată

DEZINVOLTURĂ s. f. (Livr.) Atitudine sau comportare firească, degajată, plină de îndrăzneală. – Din fr. désinvolture.

DEZINVOLTURĂ s. f. Atitudine sau comportare firească, degajată. Arte, teatre, muzică, sport... erau... metodic și clar expuse. Și toate astea cu o siguranță, o dezinvoltură și o volubilitate încîntătoare. CARAGIALE, S. N. 191. ◊ (Uneori depreciativ) Mințind cu dezinvoltură... cînd voiau ca zvonul pe care-l lansau să prindă repede și sigur. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 247. – Variantă: (învechit) dizinvoltură (NEGRUZZI, S. I 44) s. f.

DEZINVOLTURĂ s.f. Atitudine, purtare naturală, degajată. ♦ (Peior.; rar) Îndrăzneală, lipsă de jenă. [< fr. désinvolture].

DEZINVOLTURĂ s. f. atitudine, comportare firească, degajată; spontaneitate. ◊ (peior.) îndrăzneală, lipsă de jenă. (< fr. désinvolture)

DEZINVOLTURĂ f. 1) Caracter dezinvolt. 2) Comportare dezinvoltă. /<fr. désinvolture

dezinvoltură f. turnură plină de grație.

* dezinvoltúră f., pl. ĭ (fr. désinvolture, d. it. disinvoltura, d. invólgere, a învălătuci [lat. vólvere, a întoarce]. V. boltă, volbură). Întorsătură, mișcare grațioasă: a minți cu cea maĭ mare dezinvoltură.

dezânvoltură sf vz dezinvoltură

dizinvoltură sf vz dezinvoltură

DIZINVOLTURĂ s. f. v. desinvoltură.

DIZINVOLTURĂ s. f. v. dezinvoltură.

dezinvoltură s. f., g.-d. art. dezinvolturii

!dezinvoltură s. f., g.-d. art. dezinvolturii

dezinvoltură s. f. (sil. mf. dez-), g.-d. art. dezinvolturii

dezinvoltură

DEZINVOLTURĂ s. v. naturalețe.

DEZINVOLTURĂ s. degajare, firesc, naturalețe, simplitate, spontaneitate, (livr.) nonșalanță, (rar) natural, (înv.) naturalitate. (O mare ~ în comportarea cuiva.)