8 definiții pentru dezobișnuire
Explicative DEX
DEZOBIȘNUIRE s. f. Faptul de a (se) dezobișnui. – V. dezobișnui.
DEZOBIȘNUIRE s. f. Faptul de a (se) dezobișnui. – V. dezobișnui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
dezobișnuire sf [At: POLIZU / V: (înv) desobicin~ / S și: (înv) deso~ / Pl: ~ri / E: dezobișnui] Dezbărare de ceva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZOBIȘNUIRE s. f. Faptul de a se dezobișnui.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
dezobișnuire (desp. de-zo-/dez-o-) s. f., g.-d. art. dezobișnuirii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!dezobișnuire (de-zo-/dez-o-) s. f., g.-d. art. dezobișnuirii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dezobișnuire s. f. (sil. mf. dez-), g.-d. art. dezobișnuirii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
DEZOBIȘNUIRE s. v. dezbărare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEZOBIȘNUIRE s. debarasare, dezbărare, dezvăț, dezvățare, scăpare. (~ de un viciu.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: dezobișnuire
dezobișnuire substantiv feminin
- silabație: de-zo-, dez-o-
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
dezobișnuire, dezobișnuirisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a (se) dezobișnui. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: dezbărare
etimologie:
- dezobișnui DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.