6 definiții pentru dezvălătuci

Explicative DEX

dezvălătucésc v. tr. (după învălătucesc). Desfac ceĭa ce era învălătucit.

Ortografice DOOM

dezvălătuci (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezvălătucesc, 3 sg. dezvălătucește, imperf. 1 dezvălătuceam; conj. prez. 1 sg. să dezvălătucesc, 3 să dezvălătucească

dezvălătuci (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezvălătucesc, imperf. 3 sg. dezvălătucea; conj. prez. 3 dezvălătucească

dezvălătuci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezvălătucesc, imperf. 3 sg. dezvălătucea; conj. prez. 3 sg. și pl. dezvălătucească

Antonime

A dezvălătuci ≠ a înfășura, a învălătuci

A se dezvălătuci ≠ a se încolăci, a se înfășura, a se învălătuci

Intrare: dezvălătuci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezvălătuci
  • dezvălătucire
  • dezvălătucit
  • dezvălătucitu‑
  • dezvălătucind
  • dezvălătucindu‑
singular plural
  • dezvălătucește
  • dezvălătuciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezvălătucesc
(să)
  • dezvălătucesc
  • dezvălătuceam
  • dezvălătucii
  • dezvălătucisem
a II-a (tu)
  • dezvălătucești
(să)
  • dezvălătucești
  • dezvălătuceai
  • dezvălătuciși
  • dezvălătuciseși
a III-a (el, ea)
  • dezvălătucește
(să)
  • dezvălătucească
  • dezvălătucea
  • dezvălătuci
  • dezvălătucise
plural I (noi)
  • dezvălătucim
(să)
  • dezvălătucim
  • dezvălătuceam
  • dezvălătucirăm
  • dezvălătuciserăm
  • dezvălătucisem
a II-a (voi)
  • dezvălătuciți
(să)
  • dezvălătuciți
  • dezvălătuceați
  • dezvălătucirăți
  • dezvălătuciserăți
  • dezvălătuciseți
a III-a (ei, ele)
  • dezvălătucesc
(să)
  • dezvălătucească
  • dezvălătuceau
  • dezvălătuci
  • dezvălătuciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)