12 definiții pentru dezvăț

din care

Explicative DEX

DEZVĂȚ s. n. Faptul de a (se) dezvăța; dezobișnuire. – Din dezvăța (derivat regresiv).

DEZVĂȚ s. n. Faptul de a (se) dezvăța; dezobișnuire. – Din dezvăța (derivat regresiv).

dezvăț sn [At: ANON. CAR. / Pl: ~uri / E: drr dezvăța] Dezobișnuire.

DEZVĂȚ s. n. (Mai ales în corelație cu «învăț») Faptul de a se dezvăța; dezobișnuire. E adevărat că tot învățul are dezvăț. E mai greu dezvățul. STANCU, D. 44. Învățul are și dezvăț, nu știi dumneata? CARAGIALE, O. I 64.

DEZVĂȚ n. Pierdere a unei deprinderi; debarasare de o obișnuință; dezobișnuință. /v. a dezvăța

1) dezvăț n., pl. urĭ. Dezobișnuință. Prov. Învățu are și dezvăț, dacă te-aĭ obișnuit cu un lucru cînd îl aĭ, te poțĭ dezobișnuĭ cînd nu-l aĭ.

desvăț n. ceeace se desvață: învățul are și desvăț. [V. învăț].

Ortografice DOOM

dezvăț s. n.

dezvăț s. n.

dezvăț s. n.

Sinonime

DEZVĂȚ s. v. dezbărare.

DEZVĂȚ s. debarasare, dezbărare, dezobișnuire, dezvățare, scăpare. (~ de un viciu.)

Antonime

Dezvăț ≠ învăț

Intrare: dezvăț
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezvăț
  • dezvățul
  • dezvățu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • dezvăț
  • dezvățului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dezvățsubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a (se) dezvăța. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote E adevărat că tot învățul are dezvăț. E mai greu dezvățul. STANCU, D. 44. DLRLC
    • format_quote Învățul are și dezvăț, nu știi dumneata? CARAGIALE, O. I 64. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.