7 definiții pentru dicaster
Explicative DEX
DICASTER s.n. 1. Nume dat fiecăreia dintre cele zece secțiuni ale tribunalului heliaștilor în vechea Atenă. 2. Tribunal bisericesc care judeca procesele de divorț. ♦ (Fig.) Tribunal, instanță de judecată. [Var. dicasteriu s.n. / < fr. dicastère, gr. dikasterion, cf. dikazein – a judeca].
DICASTER s. n. 1. (în Atena antică) fiecare dintre cele zece secțiuni ale tribunalului heliaștilor. 2. tribunal bisericesc care judeca procesele de divorț. ◊ (fig.) tribunal, instanță de judecată. (< fr. dicastère, gr. dikasterion)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DICASTERIU s.n. v. dicaster.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
dicaster s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dicaster s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Enciclopedice
dicaster s. n. v. dicasteriu.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
dicasteriu, dicasterii s. n. 1. Nume dat fiecăreia dintre cele zece secțiuni ale tribunalului heliaștilor din vechea Atenă. 2. (Înv.) Tribunal bisericesc care judeca procesele de divorț. ♦ Fig. Tribunal, instanță de judecată. [Var.: dicaster, dicasterion s. n.] – Din fr. dicastère, gr. dikastirion.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N27) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N56) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
dicastersubstantiv neutru
- 1. Nume dat fiecăreia dintre cele zece secțiuni ale tribunalului heliaștilor în vechea Atenă. DN
- 2. Tribunal bisericesc care judeca procesele de divorț. DN
- 2.1. Tribunal, instanță de judecată. DN
-
etimologie:
- dicastère DN