16 definiții pentru difuz
din care- explicative DEX (9)
- ortografice DOOM (4)
- sinonime (2)
- antonime (1)
Explicative DEX
DIFUZ, -Ă, difuzi, -e, adj. Răspândit în toate părțile; împrăștiat, risipit. ♦ Care este neclar, lipsit de organizare. Stil difuz. – Din fr. diffus, lat. diffusus.
difuz, ~ă a [At: MARIN, PR. I, 17/15 / S și: difus / Pl: ~i, ~e, (înv) ~uși am / E: fr diffus, lat diffusus] 1 (D. lumină) Care este răspândit în toate părțile sau în diverse părți Si: împrăștiat, risipit2. 2 Care este neclar, confuz, complicat, lipsit de organizare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIFUZ, -Ă, difuzi, -e, adj. Răspândit în toate părțile sau în diverse părți; împrăștiat, risipit. ♦ Care este neclar, lipsit de organizare. Stil difuz. – Din fr. diffus, lat. diffusus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
DIFUZ, -Ă, difuzi, -e, adj. Răspîndit în toate părțile, împrăștiat, risipit. O lumină difuză ca de amurg străbate prin perdelele albastre. CAMIL PETRESCU, T. III 253. [În] cer plutea difuză o pulbere opal. MACEDONSKI, O. I 414. ◊ Fig. La sfîrșitul doinei lui Coșbuc însă durerea e difuză, vagă. GHEREA, ST. CR. III 393.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIFUZ, -Ă adj. Răspîndit în mai multe părți, împrăștiat. [Cf. fr. diffus, it. diffuso, lat. diffusus].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIFUZ, -Ă adj. răspândit în mai multe părți, împrăștiat. ◊ lipsit de un contur clar, de o organizare riguroasă. 2. (fon.; despre sunete) caracterizat acustic printr-o concentrație redusă de energie în regiunea centrală a spectrului. (< fr. diffus, lat. diffusus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DIFUZ ~ă (~i, ~e) 1) Care este răspândit în toate direcțiile; împrăștiat; risipit. Lumină ~ă. Durere ~ă. 2) fig. (despre persoane și manifestările lor) Care are gândirea incoerentă. Scriitor ~. /<fr. diffus, lat. diffusus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
difuz a. 1. răspândit în toate părțile: lumină difuză; 2. prolix, vorbăreț: scriitor difuz.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
* difúz, -ă adj. (lat. diffúsus, d. diffúndere, a împrăștia. V. confuz). Răspîndit în toate părțile, indirect: lumină difuză (la umbră). Fig. Vorbăreț, prolix: stil difuz. Adv. În mod difuz.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
difuz adj. m., pl. difuzi; f. difuză, pl. difuze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
difuz adj. m., pl. difuzi; f. difuză, pl. difuze
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
difuz adj. m., pl. difuzi; f. sg. difuză, pl. difuze
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
difuz.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Sinonime
DIFUZ adj. 1. v. împrăștiat. 2. v. confuz. 3. confuz, imprecis, indefinit, neclar, nedefinit, nedeslușit, nelămurit, neprecis, vag, (fig.) surd. (O senzație ~.) 4. confuz, echivoc, haotic, imprecis, indefinit, încâlcit, încurcat, neclar, nedefinit, nedeslușit, neînțeles, nelămurit, neprecis, obscur, tulbure, vag, (fig.) întunecat, nebulos, neguros. (O situație ~.) 5. palid, potolit, slab, stins. (O lumină ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DIFUZ adj. 1. împrăștiat, risipit. (Elemente ~.) 2. confuz, nedeslușit, vag, (înv.) îngăimător, neauzit. (Glasuri ~.) 3. confuz, imprecis, indefinit, neclar, nedefinit, nedeslușit, nelămurit, neprecis, vag, (fig.) surd. (O senzație ~.) 4. confuz, echivoc, haotic, imprecis, indefinit, încîlcit, încurcat, neclar, nedefinit, nedeslușit, neînțeles, nelămurit, neprecis, obscur, tulbure, vag, (fig.) întunecat, nebulos, neguros. (O situație ~.) 5. palid, potolit, slab, stins. (O lumină ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Antonime
Difuz ≠ limpede
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
difuz, difuzăadjectiv
- 1. Răspândit în toate părțile. DEX '09 DLRLC DNsinonime: risipit răspândit împrăștiat
- O lumină difuză ca de amurg străbate prin perdelele albastre. CAMIL PETRESCU, T. III 253. DLRLC
- [În] cer plutea difuză o pulbere opal. MACEDONSKI, O. I 414. DLRLC
- La sfîrșitul doinei lui Coșbuc însă durerea e difuză, vagă. GHEREA, ST. CR. III 393. DLRLC
- 1.1. Care este neclar, lipsit de organizare. DEX '09 DEX '98 MDN '00
- Stil difuz. DEX '09 DEX '98
-
-
- 2. (Despre sunete) Caracterizat acustic printr-o concentrație redusă de energie în regiunea centrală a spectrului. MDN '00
etimologie:
- diffus DEX '09 DEX '98 DN
- diffusus DEX '09 DEX '98 DN