dimpotrivă [At: CANTEMIR, I. I. I, 164 / V: dinp~, (îrg) dinprotivă, (înv) ~protivă / E: de + împotrivă] 1 ain Din față. 2 ain Din partea cealaltă. 3 ain De dincolo. 4 ain (Fig) Potrivnic. 5 ain (Fig) Nefavorabil. 6 av Din contră. 7 av Invers. 8 av (Înv) În schimb. 9 av (Rar) Față în față. 10 pp (Îf dimpotriva) Din contra.

DIMPOTRIVĂ 👉 ÎMPOTRIVĂ.

DIMPOTRIVĂ² adv. 1. (Cu sens modal) Din contra. Uimitoare e, dimpotrivă, temeritatea cu care... tînărul izvor își afirmă propria-i existență. BOGZA, C. O. 75. Eu cred, dimpotrivă, că e mai cuminte decît noi toți. C. PETRESCU, C. V. 76. ♦ Invers, cu totul altfel. Se putea întîmpla și dimpotrivă, adică fratele, o dată călugărit, să-și dea seama că are o răspundere mai mare. STĂNOIU, C. I. 145. 2. (Cu sens local, rar) Față în față. Dimpotrivă cu ușa, la perete, era o masă acoperită cu pînză de in. CAMIL PETRESCU, O. II 93. Oglinzile.... așezate dimpotrivă, răsfrîngeau lumina, înmulțeau nesfîrșit, d-o parte și de alta, mesele, scaunele. DELAVRANCEA, S. 121.

DIMPOTRIVĂ¹ adv. Din contra; cu totul altfel; invers; viceversa. /de + împotrivă

dimpotrívă adv. Răŭ scris îld. din potrivă.

denpotrivă av, pp, a vz dimpotrivă

ÎMPOTRIVĂ, ‡ ÎMPROTIVĂ I. adv. 1 Opus; a sta ~, a se opune, a rezista, a fi protivnic a fi neprielnic: dară norocul mi-a stat împotrivă (ISP.); a intrat... cu multă mulțime de Turci, și n’a fost cine le sta împotrivă (GR.-UR.) ¶ 2 Cu totul altfel, într’un mod cu totul deosebit: mai mult crede judecătoriul mărturiile carii arată vrăjmașia bărbatului decît aceia ce grăsc împotrivă, de dzîc că nu e așa (PRV.-LP.) ¶ 3 DIMPOTRIVĂ a) protivnic, neprielnic: vremea a fost prea dimpotrivă... și numai un om a venit azi în pădure (CRG.); b) cu totul altfel, din contra. II. ÎMPOTRIVA, prep. (construită cu gen.) 1 În dreptul, în fața, peste drum de ¶ 2 În opoziție cu, contra, în contra: s’au răsculat împotriva asupritorilor; împotriva voinței mele; leac împotriva frigurilor; împotriva mea [în + vsl. protivŭ].

dimpotrivă (desp. -po-tri-) adv.

dimpotrivă (-po-tri-) adv.

dimpotrivă adv. (sil. -tri-)

dimpotrivă

dimpotrivă.

DIMPOTRIVĂ adj. invar., adv. 1. adj. invar. v. opus. 2. adv. v. invers.

DIMPOTRIVĂ adj. invar., adv. 1. adj. invar. advers, contrar, opus, potrivnic, (înv.) împotrivit, opozit. (În partea ~ a dealului.) 2. adv. invers. (~ venea un camion.)