dis-de-dimineață av [At: / V: din-zi-de-~, dins-de-~, dâns-~-, demân~, dis-dimineață, (pop) diz-demineață, (înv) dân-zi-de-~, diz-~, dizi-~-~, (pop) des-~-~, desdimineață, des-demineață, desniță, (înv) dez-dimeneață, dez-demineață / S și: dis de dimineață, disdedimineață / E: dis + de + dimineață] Foarte de dimineață Si: în zorii zilei, (rar) dis-de-diminecioară.

DIS-DE-DIMINEAȚĂ adv. (Și în forma des-de-dimineață) Foarte de dimineață, în zorii zilei. Apoi, hai des-de-dimineață acasă, că am lucru cu caii. RETEGANUL, P. III 28. Să ne odihnim puțin... și mîine dis-de-dimineață să fim gata. ISPIRESCU, L. 6. Încaltea ți-am curățit și eu casa de draci și vi-i aduc poclon des-de-dimineață. CREANGĂ, P. 305. – Variante: des-de-dimineață, desdimineață (CREANGĂ, P. 228) adv.

DIS-DE-DIMINEAȚĂ adv. Foarte de dimineață; în zorii zilei. /dis- + de + dimineață

dâns de dimineață av vz des-de-dimineață

dânz de dimineață av vz des-de-dimineață

des-de-dimineață av vz dis-de-dimineață

des-dimineață av vz dis-de-dimineață

desnița av vz dis-de-dimineață

dins-de-dimineață av vz dis-de-dimineață

dinz-de-dimineață av vz dis-de-dimineață modificată

dis-dimineață av vz dis-de-dimineață

diz-demineață av vz dis-de-dimineață

diz-dimineață av vz dis-de-dimineață

dizi-de-dimineață av vz dis-de-dimineață

dis adv. numai în expresiunea dis-de-dimineață, foarte de vreme. [Vechiu-rom. dâns-de-diminață (încă la Bălcescu): v. dâns].

disdedimineață adv. V. dis.

des-de-dimineață V. dins.

dez-de-dimineáță V. dins.

!dis-de-dimineață (dimineața foarte devreme) loc. adv.

dis-de-dimineață adv.

dis-de-dimineață adv.

dis-de-dimineață

des-de-dimineață.