10 definiții pentru discreditare
Explicative DEX
DISCREDITARE s. f. Faptul de a (se) discredita; compromitere. – V. discredita.
DISCREDITARE s. f. Faptul de a (se) discredita; compromitere. – V. discredita.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
discreditare sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) des~ / Pl: ~tări / E: discredita] Pierdere a creditului, a considerației, a bunei reputații Si: compromitere.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISCREDITARE s. f. Faptul de a (se) discredita, de a face să-și piardă (sau de a-și pierde) creditul, considerația, reputația; pierdere a influenței, a considerației. V. defăimare, compromitere.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISCREDITARE s.f. Acțiunea de a (se) discredita și rezultatul ei; pierdere a reputației, a creditului. [< discredita].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
!discreditare s. f., g.-d. art. discreditării; pl. discreditări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de cata
- acțiuni
discreditare s. f., g.-d. art. discreditării
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
discreditare s. f., g.-d. art. discreditării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
DISCREDITARE s. 1. v. calomniere. 2. compromitere, (rar) discredit. (~ unei cauze nobile.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DISCREDITARE s. 1. bîrfă, bîrfeală, bîrfire, bîrfit, calomnie, calomniere, cleveteală, clevetire, clevetit, defăimare, denigrare, ponegreală, ponegrire, șoaptă, (pop.) hulă, hulire, năpăstuire, pîră, (înv. și reg.) ponosluire, (Ban.) tonocie, (înv.) balamuție, catigorie, clevetă, mozavirie, (fam. fig.) încondeiere, înnegrire. (Nu te pleca la ~ lor; o ~ ordinară.) 2. compromitere, (rar) discredit. (~ unei cauze nobile.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISCREDITARE. Subst. Discreditare, discredit (rar), compromitere, dezonoare, rușine, ocară, mascara (pop.), terfelire (fig.). Desconsiderare, desconsiderație, dispreț, disprețuire. Batjocură, bătaie de joc, batjocorire, luare în rîs (în derîdere), derîdere, deriziune (franțuzism), zeflemisire, zeflemea, ironizare. Ponegrire, ponegreală, calomniere, clevetire, cleveteală (pop. și fam.), clevetă (înv.), bîrfire, bîrfeală, bîrfă (fam.), defăimare, ponosire (pop.), ponos (pop.). Umilire, înjosire, degradare, degradație (înv.). Defăimător, calomniator, ponegritor, clevetitor, clevetici, zeflemist. Adj. Compromițător, dezonorant, rușinos, infamant, infamator (rar), defăimat (înv.), de ocară, ocărîtor (înv.); batjocoritor, disprețuitor, zeflemist; ponegritor, calomniator, calomnios, bîrfitor, clevetitor. Umilitor, înjositor, degradant, degradator. Compromis, dezonorat, terfelit (fig.), desconsiderat, damnat (livr.); umilit, înjosit. Vb. A se discredita, a se compromite, a se dezonora, a-și pierde onoarea, a se face de rușine, a se face de rîs, a se face (a ajunge) de ocară, a se face de minune (de basm, de pomină), a-și da în petic, a se da în stambă, a rămîne de rușine, a rămîne platcă, a ieși cu obrazul pătat, a păți o (vreo) rușine, a rămîne cu rușinea în obraz. A discredita, a compromite, a dezonora, a terfeli (fig.), a face de rușine (de ocară), a face de mascara, a-i pune cuiva opinca în obraz, a-i da cuiva cu opinca în obraz, a-i feșteli cuiva iacaua (a-i feșteli cuiva mantaua). A-și bate joc de cineva, a batjocori, a lua în rîs (în derîdere), a lua peste picior, a zeflemisi, a ironiza; A ponegri, a calomnia, a cleveti (pop. și fam.), a bîrfi, a ponosi (înv. și reg.). A umili, a înjosi. Adv. În batjocură, în bătaie de joc. Cu obrazul pătat. V. batjocură, blestem, defăimare, dispreț, minciună, ofensă, umilință.
- sursa: DAS (1978)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
discreditare, discreditărisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a (se) discredita. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: calomniere compromitere discredit
etimologie:
- discredita DEX '09 DEX '98 DN