11 definiții pentru dispersare

din care

Explicative DEX

DISPERSARE, dispersări, s. f. Acțiunea de a (se) dispersa și rezultatul ei; împrăștiere, răspândire. – V. dispersa.

DISPERSARE, dispersări, s. f. Acțiunea de a (se) dispersa și rezultatul ei; împrăștiere, răspândire. – V. dispersa.

dispersare sf [At: LM / Pl: ~sări / E: dispersa] 1 Împrăștiere. 2 Răspândire. 3 (Chm) Procedeu de obținere a unui sistem coloidal prin fragmentarea unei substanțe în particule cu dimensiuni corespunzătoare particulelor coloidale. 4 (Fig) Descompunere a undelor într-un spectru de unde cu frecvențe diferite. 5 Deplasare organizată a populației, a instituțiilor etc., în timp de război din centrele aglomerate, în regiuni mai ferite.

DISPERSARE, dispersări, s. f. Acțiunea de a (se) dispersa; împrăștiere. Diviziunea socială a muncii presupune dispersarea mijloacelor de producție în mîinile unui mare număr de producători.

DISPERSARE s.f. Acțiunea de a (se) dispersa și rezultatul ei; timpul și locul în care cineva a fost dispersat. [< dispersa].

Ortografice DOOM

dispersare s. f., g.-d. art. dispersării; pl. dispersări

dispersare s. f., g.-d. art. dispersării; pl. dispersări

dispersare s. f., g.-d. art. dispersării; pl. dispersări

Sinonime

DISPERSARE s. v. împrăștiere.

DISPERSARE s. dispersie, împrăștiere, răsfirare, răspîndire, răzlețire, risipire (înv.) risipă. (~ mulțimii.)

DISPERSARE. Subst. Dispersare, dispersie, împrăștiere, diseminare, răspîndire, risipire, pulverizare, pulverizație (rar). Răsfirare, întindere, răzlețire, extindere, propagare, difuzare, emanație, emanare. Rărire, rărit, rarefiere, rarefacție (rar), afînare, aerare. Destrămare, descompunere, dezmembrare, dislocare. Evaporare, volatilizare, vaporizare, spulberare; revărsare, revărsătură (înv.), prelingere, ieșire din matcă. Forță centrifugă. Adj. Dispersat, împrăștiat, răspîndit, pulverizat, risipit; răsfirat, întins, lățit; rărit, rarefiat, vaporos, afînat, aerat; destrămat, descompus; volatilizat, vaporizat, spulberat; revărsat, ieșit din matcă. Centrifug, centrifugal. Dispersiv; rarefiant. Rarescent (rar), volatil, volatilizabil, evaporabil. Vb. A dispersa, a împrăștia, a disemina, a răspîndi, a risipi, a pulveriza; a difuza, a propaga; a emana, a emite; a rări, a aera, a afîna. A destrăma, a descompune, a dezmembra, a disloca. A se dispersa, a se împrăștia, a se risipi, a se răspîndi, a se răzleți, a se răsfira, a se extinde; a se propaga; a se rări, a se rarefia, a se afîna. A se destrăma, a se descompune, a se dezmembra, a se dezarticula (fig.). A se evapora, a se vaporiza, a se volatiliza, a se spulbera, a se revărsa, a ieși din matcă. Adv. (În mod) dispersat, izolat, răzlețit. V. curgere, descompunere, dispariție, distrugere.

Antonime

Dispersare ≠ concentrare

Intrare: dispersare
dispersare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dispersare
  • dispersarea
plural
  • dispersări
  • dispersările
genitiv-dativ singular
  • dispersări
  • dispersării
plural
  • dispersări
  • dispersărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dispersare, dispersărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) dispersa și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Diviziunea socială a muncii presupune dispersarea mijloacelor de producție în mâinile unui mare număr de producători. DLRLC
etimologie:
  • vezi dispersa DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.