19 definiții pentru desplacere
din care- explicative DEX (12)
- ortografice DOOM (4)
- sinonime (2)
- antonime (1)
Explicative DEX
DISPLACE vb. III v. displăcea.
DISPLACE vb. III v. displăcea.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISPLACE vb. III v. displăcea.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISPLĂCEA, displac, vb. II. Intranz. A nu-i plăcea, a nu agrea. [Var.: displace vb. III] – Din it. dispiacere (după plăcea).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISPLĂCEA, displac, vb. II. Intranz. A nu-i plăcea, a nu agrea. [Var.: displace vb. III] – Din it. dispiacere (după plăcea).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desplace vt vz displăcea
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
displace v vz desplăcea[1]
- desplăcea nu este consemnat cuvânt-titlu în acest dicționar. — Ladislau Strifler
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
displăcea vi [At: HELIADE, O. I, 371 / V: ~lace, (îvr) desplace / Pzi: ~lac / E: it dispiacere] 1 A nu-i plăcea. 2 A nu agrea.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISPLĂCEA, displac, vb. II. Intranz. (Construit cu dativul) A-i fi neplăcut, a nu-i fi pe plac. Îl observă că n-are arme și asta nu-i displăcu. SADOVEANU, Z. C. 100. Într-un tablou cutare combinație de culori ne place, cutare ne displace. GHEREA, ST. CR. II 29. Înțelegi bine c-ajunge să-mi displacă Asemenea purtare. MACEDONSKI, O. II 25. – Variantă: displace vb. III.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISPLACE vb. III. v. displăcea.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISPLĂCEA vb. II. intr. A nu plăcea. ♦ A fi neplăcut. [P.i. displac, var. displace vb. III. / < it. dispiacere, după plăcea].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISPLĂCEA vb. intr. a nu plăcea. ◊ a nu agrea. (după it. dispiacere)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A DISPLĂCEA displac intranz. A înceta de a fi pe plac; a nu plăcea. /<it. dispiacere
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
displace v. a nu plăcea.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
* displác, -plăcút, a -plăceá v. intr. (dis- și plac, după fr. déplaire și lat. displicére). Nu plac: vorba asta-mĭ displace.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
+displăcea2 (a-i ~) (a nu-i conveni) vb., ind. prez. 3 sg. [îmi etc.] displace, 3 pl. [îmi etc.] displac; conj. prez. 3 să [îmi/să-mi] displacă; cond. 3 sg. [mi-]ar displăcea; ger. displăcându-mi [etc.]; part. displăcut
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de cata
- acțiuni
displăcea (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. displac; ger. displăcând; part. displăcut
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
displăcea vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. displac, 1 pl. displăcem, 2 pl. displăceți; part. displăcut
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
displăcea
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Sinonime
DISPLĂCEA vb. a-i repugna. (Îmi ~ să fac acest lucru.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DISPLĂCEA vb. a-i repugna. (Îmi ~ să fac acest lucru.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Antonime
A displăcea ≠ a plăcea
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
displăcea, displacverb
-
- Îl observă că n-are arme și asta nu-i displăcu. SADOVEANU, Z. C. 100. DLRLC
- Într-un tablou cutare combinație de culori ne place, cutare ne displace. GHEREA, ST. CR. II 29. DLRLC
- Înțelegi bine c-ajunge să-mi displacă Asemenea purtare. MACEDONSKI, O. II 25. DLRLC
-
etimologie:
- dispiacere (după plăcea). DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.