12 definiții pentru distrugător (adj.)
din care- explicative DEX (6)
- ortografice DOOM (3)
- sinonime (2)
- antonime (1)
Explicative DEX
DISTRUGĂTOR, -OARE, distrugători, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care distruge; nimicitor, distructiv. 2. S. n. Navă de luptă de tonaj mediu și cu viteză mare, fără cuirasă, care dispune de armament de artilerie, rachete și torpile; contratorpilor. – Distruge + suf. -ător (după fr. destructeur).
DISTRUGĂTOR, -OARE, distrugători, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care distruge; nimicitor, distructiv. 2. S. n. Navă de luptă de tonaj mediu și cu viteză mare, fără cuirasă, care dispune de armament de artilerie, rachete și torpile; contratorpilor. – Distruge + suf. -ător (după fr. destructeur).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
distrugător, ~oare [At: ALECSANDRI, POEZII, 642 / Pl: ~i, ~oare / E: distruge + -ător] 1 a Care distruge (1) Si: (înv) distructor, distructiv, nimicitor, ruinător. 2 sn Navă de luptă de tonaj mediu și cu viteză mare, fără cuirasă, care dispune de armament de artilerie, rachete și torpile etc., folosită mai ales pentru protecția navelor mari, a convoaielor și la vânătoarea de submarine Si: contratorpilor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISTRUGĂTOR2, -OARE, distrugători, -oare, adj. Care distruge; nimicitor. Nu sînt torente, oricît de năprasnice, prin al căror clocot păstrăvii să nu urce, țîșnind prin puhoiul apei, pe stînca de pe care ea se rostogolește, distrugătoare. BOGZA, C. O. 107.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISTRUGĂTOR, -OARE adj. Care distruge, distructiv. // s.n. Navă ușoară de luptă de mare viteză, înarmată cu tunuri, torpile etc. și folosită mai ales pentru protecția navelor mari, a convoaielor și la vînătoarea de submarine. V. contratorpilor. [< distruge + -(ă)tor, după fr. destructeur, destroyer, engl. destroy].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISTRUGĂTOR, -OARE I. adj. care distruge, nimicitor; distructiv. II. s. n. navă militară rapidă, înarmată cu tunuri, rachete și torpile, destinată lovirii torpiloarelor și submarinelor, precum și pentru protecția navelor mari, a convoaielor; contratorpilor. (după fr. destructeur, lat. destructor, /II/ engl. destroyer)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DISTRUGĂTOR1 ~oare (~ori, ~oare) și fig. Care distruge; nimicitor; zdrobitor; distructiv; devastator; dezastruos. /a distruge + suf. ~ător
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
distrugător1 adj. m., pl. distrugători; f. sg. și pl. distrugătoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
distrugător1 adj. m., pl. distrugători; f. sg. și pl. distrugătoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
distrugător adj. m., pl. distrugători; f. sg. și pl. distrugătoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
DISTRUGĂTOR adj., s. 1. adj. devastator, dezastruos, distructiv, nimicitor, pustiitor, ruinător, (rar) prăpăditor, (înv. și pop.) pierzător, (înv.) dărăpănător, pustiicios, risipitor, ruinos. (Acțiunea ~oare a ciclonului.) 2. adj. nimicitor, omorâtor, ucigător. (O substanță ~oare.) 3. adj. v. pustiitor. 4. s. (MAR.) contratorpilor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DISTRUGĂTOR adj., s. 1. adj. devastator, dezastruos, distructiv, nimicitor, pustiitor, ruinător, (rar) prăpăditor, (înv. și pop.) pierzător, (înv.) dărăpănător, pustiicios, risipitor, ruinos. (Acțiunea ~ a vîntului.) 2. adj. nimicitor, omorîtor, ucigător. (O substanță ~.) 3. adj. mistuitor, nimicitor, pustiitor. (Un foc ~.) 4. s. (MAR.) contratorpilor.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Antonime
Distrugător ≠ creator
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
distrugător, distrugătoareadjectiv
- 1. Care distruge. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: distructiv nimicitor antonime: creator
- Nu sînt torente, oricît de năprasnice, prin al căror clocot păstrăvii să nu urce, țîșnind prin puhoiul apei, pe stînca de pe care ea se rostogolește, distrugătoare. BOGZA, C. O. 107. DLRLC
-
etimologie:
- Distruge + -ător DEX '09 DEX '98 DN
- destructeur DEX '09 DEX '98 DN