11 definiții pentru dotal
din care- explicative DEX (8)
- ortografice DOOM (3)
Explicative DEX
DOTAL, -Ă, dotali, -e, adj. Care ține de dotă, privitor la dotă. – Din fr. dotal, lat. dotalis.
DOTAL, -Ă, dotali, -e, adj. Care ține de dotă, privitor la dotă. – Din fr. dotal, lat. dotalis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dotal a [At: NEGULICI / Pl: ~i, ~e / E: fr dotal, lat dotalis] (Înv) 1 Care ține de dotă. 2 Privitor la dotă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DOTAL, -Ă, dotali, -e, adj. Care ține de dotă, privitor la dotă. Via este avere dotală. CAMIL PETRESCU, T. III 327. ◊ Regim dotal = totalitatea prevederilor legale (în vigoare în trecut) referitoare la modul de administrare și folosință a dotei unei femei. Foaie dotală v. foaie.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DOTAL, -Ă adj. De dotă, prin care se constituie o dotă. [Cf. fr. dotal, lat. dotalis].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DOTAL, -Ă adj. referitor la dotă; prin care se constituie o dotă. (< fr. dotal, lat. dotalis)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DOTAL ~ă (~i, ~e) Care ține de dotă; propriu unei dote. Bunuri ~e. ◊ Foaie ~ă act de înregistrare a dotei unei fete sau unei femei tinere. /<fr. dotal, lat. dotalis
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dotal a. relativ la dotă: venit dotal.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
* dotál, -ă adj. (lat. dotalis). Al doteĭ, de dotă: act dotal.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
dotal adj. m., pl. dotali; f. dotală, pl. dotale
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
dotal adj. m., pl. dotali; f. dotală, pl. dotale
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dotal adj. m., pl. dotali; f. sg. dotală, pl. dotale
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
dotal, dotalăadjectiv
- 1. Care ține de dotă, privitor la dotă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Via este avere dotală. CAMIL PETRESCU, T. III 327. DLRLC
- 1.1. Regim dotal = totalitatea prevederilor legale (în vigoare în trecut) referitoare la modul de administrare și folosință a dotei unei femei. DLRLC
-
etimologie:
- dotal DEX '09 DEX '98 DN
- dotalis DEX '09 DEX '98 DN