DOVLEAC, dovleci, s. m. 1. Nume dat mai multor plante cu tulpina întinsă pe pământ, cu fructe mari, sferice sau ovale, folosite în alimentația omului sau a animalelor; bostan (Cucurbita); p. restr. fructul acestor plante. 2. Fig. Cap de om (prost). – Din tc. devlek, (dial.) dövlek.

DOVLECEL, dovlecei, s. m. Varietate de dovleac cu fructele comestibile, lunguiețe, aproape cilindrice; bostănel (Cucurbita pepo oblonga); p. restr. fructul acestei plante. – Dovleac + suf. -el.

DOVLEAC ~eci m. 1) Plantă târâtoare cu fructe mari, rotunde sau lunguiețe, folosite în alimentația omului și a animalelor; bostan. 2) Fructul acestei plante. [Sil. dov-leac] /<turc. dövlek

dovleac s. m. (sil. -vleac), pl. dovleci

dovlecel s. m. (sil. -vle-), pl. dovlecei

CUCURBITA L., BOSTAN, fam. Cucurbitaceae. Gen originar din America și India, cca 27 specii, anuale, erbacee. Tulpină lungă, întinsă sau agățătoare, cu numeroși cîrcei ramificați. Flori mari, galbene, solitare, cu corolă campanulat-infundibuliformă, cu petale concrescute. Fruct, des subrotund.

DOVLEAC s. (BOT.; Cucurbita) (reg.) lubă, pepene, (Mold. și Transilv.) bostan, (Transilv. și Ban.) curcubetă, (Ban.) dulete, (Ban. și Transilv.) ludaie.

DOVLEAC s. v. cap.

DOVLECEL s. (BOT.; Cucurbita pepo oblonga) (pop.) bostănel.