DRAGOSTE, dragoste, s. f. I. Sentiment de afecțiune pentru cineva sau ceva; spec. sentiment de afecțiune față de o persoană de sex opus; iubire, amor. ◊ Loc. adv. Cu (multă) dragoste sau cu toată dragostea = cu (multă) plăcere, (foarte) bucuros. ◊ Loc. vb. A prinde dragoste de (sau pentru, față de) cineva (sau de ceva) = a se îndrăgosti de cineva (sau de ceva). ◊ Expr. A avea dragoste = a-i plăcea să... A se topi (sau a se sfârși, a muri) de dragoste pentru cineva = a iubi pe cineva cu patimă. ♦ (Concr.) Ființă iubită; p. gener. ceea ce constituie obiectul iubirii cuiva. ♦ Legătură sexuală; relații amoroase. II. Plantă erbacee cu frunze în formă de lance, dințate și cu flori roz-purpurii (Sedum fabaria). – Din sl. dragostĭ.

DRAGOSTE f. 1) Sentiment de afecțiune și devotament față de cineva sau de ceva; iubire: amor; drag. ◊ Cu multă ~ (sau cu toată ~ea) cu multă plăcere; foarte bucuros. 2) Sentiment de afecțiune față de o persoană de sex opus; amor; iubire. ◊ A prinde ~ față de cineva a se îndrăgosti. 3) Ființă iubită. 4) Sentiment de afecțiune foarte puternică (și durabilă) (pentru cineva sau ceva); pasiune; patimă. [Art. dragostea; G.-D. dragostei] /<sl. dragosti

dragoste s. f., g.-d. art. dragostei

Antennaria carpatica (Wahlenb.) Bluff et Fingerh. (syn. Gnaphalium carpaticum Wahlenb.). Specie care înflorește vara. Flori galbene- albicioase, dispuse în capitule (înconjurate de un involucru cu foliolele lanceolate, vîrf bont, cele exterioare pîsloase, cele interioare pergamentoase, maronii-oliv; așezate imbricat) așezate într-o umbelă terminală, viguroasă, semirotundă. Frunzele tulpinale lanceolate, cele bazale spatulate îngustîndu-se în pețiol, nedentate, pe ambele părți pîsloase. Plantă fără stoloni, înaltă pînă la. 15 cm, neramificată, fără lăstari, înfrunzită, pîsloasă.

DRAGOSTE s. 1. v. iubire. 2. iubire, (pop.) drag. (Îți ofer cartea cu toată ~.) 3. v. iubit. 4. afecțiune, iubire. (Îl înconjura cu multă ~.) 5. (BOT.; Sedum carpaticum) (reg.) masa-raiului.

DRAGOSTE s. v. limba-cucului, portulacă.

Dragoste ≠ ură, urâciune