8 definiții pentru drișcuire
Explicative DEX
DRIȘCUIRE, drișcuiri, s. f. Acțiunea de a drișcui și rezultatul ei; drișcuit. – V. drișcui.
DRIȘCUIRE, drișcuiri, s. f. Acțiunea de a drișcui și rezultatul ei; drișcuit. – V. drișcui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
drișcuire sf [At: CHEST. II, 86/32 / Pl: ~ri / E: drișcui] (Reg) 1 Nivelare a tencuielii Si: drișcuială (1), drișcuit1 (1). 2 Muruire cu lut Si: drișcuială (2), drișcuit1 (2) 3 (Reg; ccr) Pământ călcat, pentru construit pereții caselor Si: (reg) drișcă (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DRIȘCUIRE, drișcuiri, s. f. Acțiunea de a drișcui și rezultatul ei.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
drișcuire s. f., g.-d. art. drișcuirii; pl. drișcuiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
drișcuire s. f., g.-d. art. drișcuirii; pl. drișcuiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
drișcuire s. f., g.-d. art. drișcuirii; pl. drișcuiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
DRIȘCUIRE s. (CONSTR.) drișcuit, fățuire, fățuit. (~ tencuielii unui zid.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DRIȘCUIRE s. drișcuit, fățuire, fățuit. (~ tencuielii unui zid.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
drișcuire, drișcuirisubstantiv feminin
etimologie:
- drișcui DEX '98 DEX '09