8 definiții pentru drumeție
Explicative DEX
DRUMEȚIE, drumeții, s. f. Călătorie (făcută pe jos); excursie, turism. – Drumeț + suf. -ie.
DRUMEȚIE, drumeții, s. f. Călătorie (făcută pe jos); excursie, turism. – Drumeț + suf. -ie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
drumeție sf [At: IORDAN, L.R.A. 177 / Pl: ~ii / E: drumeț + -ie] Călătorie (efectuată de obicei pe jos și în scop turistic) Si: excursie, turism.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DRUMEȚIE f. Călătorie făcută pe jos. [Art. drumeția; G.-D. drumeției; Sil. -ți-e] /drumeț + suf. ~ie
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
drumeție s. f., art. drumeția, g.-d. art. drumeției; pl. drumeții, art. drumețiile (desp. -ți-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
drumeție s. f., art. drumeția, g.-d. art. drumeției; pl. drumeții, art. drumețiile
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
drumeție s. f., art. drumeția, g.-d. art. drumeției; pl. drumeții, art. drumețiile
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
DRUMEȚIE s. 1. v. excursie. 2. v. turism.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DRUMEȚIE s. 1. excursie. 2. turism.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F134) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
drumeție, drumețiisubstantiv feminin
etimologie:
- Drumeț + -ie. DEX '98 DEX '09