drăcovenie sf [At: DDRF / Pl: ~ii / E: drac + -ovenie] 1-6 (Pfm) Drăcie (1-3, 5, 6, 8). 7 (Reg; prc) Porcărie. 8 (Fam) Poznă¹. 9 (Rar; îe) Ei, ~a dracului Se spune pentru a exprima supriza, nemulțumirea. 10 (Fam; rar) Glumă.

DRĂCOVENIE, drăcovenii, s. f. 1. Faptă de drac, lucru drăcesc; blestemăție. În «Strigoii» vedem... toate drăcoveniile care făceau, cînd eram mici, să ni se zburlească părul în cap. GHEREA, ST. CR. I 110. 2. Minunăție, ciudățenie. Mahalaua aflase drăcovenia din casa hamalului. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 41. Nu știa că ce drăcovenie să fie aia. ISPIRESCU, L. 255. ♦ Năzbîtie, bazaconie, comedie². Cine știe ce drăcovenie are să spună. PREDA, Î. 95. – Variantă: (rar) dracovenie (ISPIRESCU, L. 255) s. f.

DRĂCOVENIE ~i f. fam. v. DRĂCIE. /drac + suf. ~ovenie

drăcovenie f. drăcie mare: ce drăcovenie o mai fi și asta? [Tras din drac cu finalul analogic din parascovenie].

drăcovénie f. (drac și suf. -enie din parascovenie). Fam. Drăcie: uniĭ zboară pe sus, alțiĭ se daŭ afund supt apă și cîte drăcoveniĭ toate (Sov. 232).

DRACOVENIE s. f. v. drăcovenie.

drăcovenie (fam.) (desp. -ni-e) s. f., art. drăcovenia (desp. -ni-a), g.-d. art. drăcoveniei; pl. drăcovenii, art. drăcoveniile (desp. -ni-i-)

drăcovenie (fam.) (-ni-e) s. f., art. drăcovenia (-ni-a), g.-d. art. drăcoveniei; pl. drăcovenii, art. drăcoveniile (-ni-i-)

drăcovenie s. f. (sil. -ni-e), art. drăcovenia (sil. -ni-a), g.-d. art. drăcoveniei; pl. drăcovenii, art. drăcoveniile (sil. -ni-i-)

DRĂCOVENIE s. 1. v. ciudățenie. 2. v. poznă.

DRĂCOVENIE s. 1. bazaconie, bizarerie, bîzdîganie, ciudățenie, curiozitate, drăcie, minunăție, năstrușnicie, năzdrăvănie, poznă, (rar) singularitate, (pop.) comedie, (reg.) dănănaie, nagodă, șozenie, (Ban. și Olt.) miraz, (Transilv. și Ban.) mirăzenie, (Mold.) șanț. (Multe ~ a mai văzut.) 2. drăcie, năzbîtie, poznă, ștrengărie, (pop.) drăcărie, (fam.) parascovenie. (A făcut o ~.)