8 definiții pentru dubire
Explicative DEX
DUBIRE s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) dubi. – V. dubi.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DUBIRE s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) dubi. – V. dubi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
dubire [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: dubi] (Reg) 1 Tăbăcire. 2 Destrămare a inului, a cânepei Si: (rar) dubit1 (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DUBIRE s. f. Acțiunea de a dubi. 1. Tăbăcire, argăsire. 2. (Despre plante, mai ales despre in, cînepă) Înmuiere, topire, destrămare, dospire. Prin dubire sau dospire, pleava care ține închisă sămînța cînepii putrezește.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
!dubire (reg.) s. f., g.-d. art. dubirii; pl. dubiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de cata
- acțiuni
dubire (reg.) s. f., g.-d. art. dubirii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dubire s. f., g.-d. art. dubirii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
DUBIRE s. v. argăseală, argăsire, argăsit, tăbăceală, tăbăcire, tăbăcit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dubire s. v. ARGĂSEALĂ. ARGĂSIRE. TĂBĂCEALĂ. TĂBĂCIRE. TĂBĂCIT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
dubire, dubirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) dubi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- dubi DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.