dublare sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) ~pla~ / Pl: ~blări / E: dubla] 1 Creștere de două ori a unei cantități date Si: îndoire, (înv) duplicare (1), (rar) duplicație (2). 2 Susținere în vederea realizării unui scop. 3 vt (În teatru, la operă) Înlocuire a titularului unui rol. 4 (În teatru, la operă) Interpretare a unui rol alternativ cu titularul lui. 5 (În film) Înlocuire a titularului unui rol în scene primejdioase. 6 Realizare a dublajului unui actor. 7 Executare a unei lucrări similare cu alta. 8 (Teh) Reunire a două materiale, punându-le unul peste altul. 9 Căptușire a unei haine. 10 Acoperire a unei nave cu foi de tablă de cupru pentru a împiedica depunerile vegetale sau animale. 11 (Mrn) Ocolire a unui cap² de către o navă. 12 (Spt) Plasare înapoia coechipierilor din apărare, pentru a putea preveni contraatacurile jucătorilor din echipa adversă. corectat(ă)

DUBLARE, dublări, s. f. Acțiunea de a dubla și rezultatul ei. Dublarea unei linii ferate. ◊ (În teatru) Dublarea rolurilor constituie o tradiție valoroasă a marii arte scenice realiste, o metodă de emulație creatoare între actori. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2597.

DUBLARE s.f. Acțiunea de a (se) dubla și rezultatul ei. [< dubla].

duplare sf vz dublare

dublare (desp. du-bla-) s. f., g.-d. art. dublării; pl. dublări

dublare (du-bla-) s. f., g.-d. art. dublării; pl. dublări

dublare s. f. (sil. -bla-), g.-d. art. dublării; pl. dublări

dublare 1. Repartizarea aceluiași text muzical la două (sau mai multe) voci (2) sau instr., la unison* sau la octavă*. 2. Interpretarea double*-ului unei melodii. 3. (în armonie) Multiplicarea unui sunet din acord*, la unison, la octavă, mai rar la cvintă*. 4. Înlocuirea unui interpret (mai ales de operă*).

DUBLARE s. 1. v. îndoire. 2. căptușire. (~ a unei haine.)

DUBLARE s. 1. îndoire. (~ mizei la un joc.) 2. căptușire. (~ a unei haine.)