DULCIȘOR, -OARĂ, dulcișori, -oare, adj., s. m. 1. Adj. Diminutiv al lui dulce; destul de dulce, relativ dulce. 2. S. m. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori purpurii, care crește în regiunile alpine (Hedysarum obscurum). – Dulce + suf. -ișor.

dulcișor, ~oară [At: PANN, E. II, 36/24 / Pl: ~i, ~oare / E: dulce + -ișor] 1-64 a (Șhp) (Cam) dulce (1-32) Si: dulcuț (1-64). 65 sm Plantă erbacee din familia leguminoaselor cu flori purpurii, care crește în regiunile alpine (Hedysarum obscurum). modificată

DULCIȘOR, -OARĂ, dulcișori, -oare, adj., s. m. 1. Adj. Diminutiv al lui dulce; destul de dulce, relativ dulce. 2. S. m. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori purpurii, care crește în regiunile alpine (Hedysarum obscurum). – Dulce + suf. -șor.

DULCIȘOR², -OARĂ, dulcișori, -oare, adj. Diminutiv al lui dulce. 1. v. dulce (I 1). Să sădim un mîndru măr, Năltișor și verzișor, Tot cu roduri dulcișoare Și la față roșioare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 82. 2. v. dulce (II 4). Petre, Petrișor, Nume dulcișor. TEODORESCU, P. P. 35.

dulcișór, -oáră adj. Cam dulce (E maĭ elegant de cît dulceag și n’are și înțelesu de „fad”). S.m. O mică plantă leguminoasă papilionacee cu florĭ purpuriĭ (hedýsarum obscúrum). Constituĭe un nutreț foarte bun.

dulcișor¹ adj. m., pl. dulcișori; f. dulcișoară, pl. dulcișoare

dulcișor¹ adj. m., pl. dulcișori; f. dulcișoară, pl. dulcișoare

dulcișor adj. m., s. m., pl. dulcișori; f. sg. dulcișoară, pl. dulcișoare