11 definiții pentru duplicitar
din care- explicative DEX (5)
- ortografice DOOM (3)
- sinonime (2)
- antonime (1)
Explicative DEX
DUPLICITAR, -Ă, duplicitari, -e, adj. Fățarnic, ipocrit. – Din duplicitate.
DUPLICITAR, -Ă, duplicitari, -e, adj. Fățarnic, ipocrit. – Din duplicitate.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
duplicitar, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: cf duplicitate] 1 Care se prezintă sub o aparență falsă. 2 Ipocrit. modificată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DUPLICITAR, – Ă adj. Care are caracter de duplicitate; fals. [Cf. duplicitate].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DUPLICITAR, -Ă adj. cu caracter de duplicitate; fals. (< duplicit/ate/ + -ar)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DUPLICITAR ~ă (~i, ~e) Cu caracter de duplicitate; fățarnic; ipocrit; iezuitic. /Din duplicitate
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
duplicitar (desp. du-pli-) adj. m., pl. duplicitari; f. duplicitară, pl. duplicitare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
duplicitar (du-pli-) adj. m., pl. duplicitari; f. duplicitară, pl. duplicitare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
duplicitar adj. m. (sil. -pli-), pl. duplicitari; f. sg. duplicitară, pl. duplicitare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
DUPLICITAR adj. v. ipocrit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DUPLICITAR adj. fals, fariseic, fățarnic, ipocrit, mincinos, perfid, prefăcut, șiret, viclean, (livr.) machiavelic, (rar) machiavelistic, (reg.) proclet, (înv.) fățărit, telpiz, (fig.) iezuit, iezuitic, (pop. fig.) pestriț, (înv. fig.) calp, zugrăvit. (Atitudine ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Antonime
Duplicitar ≠ neprefăcut, franc, sincer
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: du-pli-
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
duplicitar, duplicitarăadjectiv
etimologie:
- duplicitate DEX '09 DEX '98 DN