dureros, ~oasă [At: EMINESCU, N. 72 / V: (înv) duros, ~oasă, duroros, ~oasă / Pl: ~oși, ~oase / E: durere + -os] 1-2 a Care provoacă sau exprimă durere (1, 2) Si: dururos (1-2). 3-4 av Cu durere (1, 2)^[1] modificată

DUREROS, -OASĂ, dureroși, -oase, adj. 1. Care doare, care produce o suferință fizică, o senzație de durere, de boală; care exprimă durere, suferință. Atingere dureroasă. ▭ Lumina împrăștiată descoperi obrazul pămîntiu și dureros al călătorului. SADOVEANU, O. I 374. ♦ (Adverbial) Cu (sau de) durere. Un fulger de lumină și o izbitură scurtă în partea stîngă a pieptului: inima i se strînse dureros. SADOVEANU, M. 188. 2. Care produce o durere morală; plin de amărăciune, de jale, de tristețe. Te privesc copleșit de această împrejurare dureroasă din viața dumitale. CAMIL PETRESCU, T. I 335. Cu moartea lui... începea pentru mine un dureros șir de încercări. M. I. CARAGIALE, C. 82. Inima-i se împle De un farmec dureros. EMINESCU, O. I 103. ◊ (Adverbial) O privi dureros în ochii cu luciul antracitului. C. PETRESCU, C. V. 175.

DUREROS¹ ~oasă (~oși, ~oase) Care produce durere. /durere + suf. ~os

DUREROS² adv. Cu durere. /durere + suf. ~os

dureros a. ce cauzează durere.

durerós, -oásă adj. Care produce durere: lovitură dureroasă. Care arată durere: strigăt dureros. Adv. În mod dureros, cu durere: a striga dureros. – Vechĭ dururos.

duroros, ~oasă a vz dureros

duros, ~oasă a vz dureros

dureros adj. m., pl. dureroși; f. dureroasă, pl. dureroase

dureros adj. m., pl. dureroși; f. dureroasă, pl. dureroase

dureros adj. m., pl. dureroși; f. sg. dureroasă, pl. dureroase

DUREROS adj. 1. v. întristător. 2. v. nenorocit. 3. v. trist.

DUREROS adj. 1. întristător, trist. (O situație ~.) 2. jalnic, nenorocit, trist, (înv. și reg.) milos. (Priveliște, întîmplare ~.) 3. duios, jalnic, trist. (Un cîntec ~.)