11 definiții pentru dârdâit
din care- explicative DEX (4)
 - ortografice DOOM (3)
 - sinonime (4)
 
Explicative DEX
DÂRDÂIT s. n. Dârdâială. – V. dârdâi.
DÂRDÂIT s. n. Dârdâială. – V. dârdâi.
- sursa: DEX '98 (1998)
 - adăugată de hai
 - acțiuni
 
dârdâit sn [At: DELAVRANCEA, S. 55 / V: dărdăit / Pl: ~uri / E: dârdâi] 1-7 Dârdâire (1-7).
- sursa: MDA2 (2010)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
dărdăit sn vz dârdâit
- sursa: MDA2 (2010)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
DÎRDÎIT s. n. Faptul de a dîrdîi; dîrdîială. ♦ Zvîcnire. Să fi văzut [la horă] îndoiala rotundă a trupului și dîrdîitul vinelor sprintene, ai fi crezut că naiba gîdelă astă tinerime plină de foc ș-o aruncă în sus ca p-o minge. DELAVRANCEA, S. 55.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
Ortografice DOOM
dârdâit s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
 - adăugată de gall
 - acțiuni
 
dârdâit s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
 - adăugată de raduborza
 - acțiuni
 
dârdâit s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
Sinonime
DÂRDÂIT s. 1. v. tremurătură. 2. v. clănțănit.
- sursa: Sinonime (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
DÂRDÂIT s. v. flecăreală, flecărie, flecărire, flecărit, limbuție, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, vorbărie.
- sursa: Sinonime (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
DÎRDÎIT s. 1. dîrdîială, tremur, tremurat, tremurătură, tremurici. (Un ~ de frig.) 2. clănțăneală, clănțănire, clănțănit, clănțănitură, dîrdîială. (~ dinților.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
dîrdîit s. v. FLECĂREALĂ. FLECĂRIE. FLECĂRIRE. FLECĂRIT. LIMBUȚIE. PĂLĂVRĂGEALĂ. PĂLĂVRĂGIRE. PĂLĂVRĂGIT. SPOROVĂIALĂ. SPOROVĂIRE. SPOROVĂIT. TĂIFĂSUIALĂ. TĂIFĂSUIRE. TĂIFĂSUIT. TRĂNCĂNEALĂ. TRĂNCĂNIT. VORBĂRAIE. VORBĂRIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
|    substantiv neutru (N29)    Surse flexiune: DOR    |  nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |  
  |   
  |  
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |  
  |   
  |  
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
  dârdâitsubstantiv neutru  
 -  1. Faptul de a dârdâi. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: dârdâială
-  1.1. Zvâcnire. DLRLCsinonime: zvâcnire
-  Să fi văzut [la horă] îndoiala rotundă a trupului și dîrdîitul vinelor sprintene, ai fi crezut că naiba gîdelă astă tinerime plină de foc ș-o aruncă în sus ca p-o minge. DELAVRANCEA, S. 55. DLRLC
 
 -  
 
 -  
 
etimologie:
-  dârdâi DEX '98 DEX '09
 
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.