dexonline

info

31 de definiții pentru dăula

din care

explicative DEX (25)
ortografice DOOM (4)
sinonime (2)

Explicative DEX

DĂULA, dăulez, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) slei de puteri; a (se) istovi, a (se) speti, a (se) prăpădi. [Pr.: dă-u-. – Var.: dăhula, dehula vb. I] – Et. nec.

dăula² [At: PISCUPESCU, O. 200 / V: (reg) dau~, dăhăina, dăhăla, dăhoina, dăhu~, dăoina, dăina, dehăla, dehoia, dehu~, deula, deola, dohola, duhăla / P: dău~ / Pzi: ~lez / E: nct] 1-2 vtr (Mun; Trs) A (se) istovi. 3 vr (Reg; îf dăhula, dăhăla, dăhăina) A-i rupe cuiva oasele bătându-l.

DĂULA, dăulez, vb. I. Tranz. (Munt.) A slei de puteri, a obosi; a istovi; a speti, a zdrobi, a prăpădi. Ar veni tata... și i-ar dăula-n bătăi pe ceilalți dacă ar afla că m-au stîlcit în pumni. STANCU, D. 354. ◊ Fig. Sufletu-mi dăulat și zdrobit de răstriște în zadar cată odihna. ODOBESCU, S. A. 162. ◊ Refl. (În forma dehula) Să mă lăsați să mă mai odihnesc și eu puțintel acasă, că m-am dehulat de atîtea trebușoare pe pămînt. CARAGIALE, O. III 50. – Pronunțat: dă-u-. – Variante: dăhula (ISPIRESCU, la TDRG), dehula vb. I.

dăulà v. a slei de puteri. [Și dăhula: origină necunoscută].

DĂHULA vb. I v. dăula.

DEHULA vb. I v. dăula.

daula v vz dăula² corectat(ă)

dăhăina v vz dăula

dăhăla v vz dăula

dăhoina² v vz dăula

dăhuia v vz dăula

dăhula v vz dăula

dăina³ v vz dăula

dăiona v vz dăula

dehula v vz dăula

deula v vz dăula

doola v vz dăula

duhăla v vz dăula

DĂHULA vb. I. v. dăula.

dăhulà v. a dăula: atâta sărcină îl dăhulase de tot ISP.

dăhuléz, dăuléz, dehuléz, dihuléz și dihăĭnéz (sud) și deculéz (Trans.) și dihănésc (est.) v. tr. Ostenesc grozav, storc de puterĭ. V. refl. M’am dehuiat de atîta trebușoare (Car. VR. 1909, 11, 232). – Și dăobesc (Olt.): dăobit de alergătură (NPl. Ceaur, 84). V. dărîn, deșel, devoc, odîrnesc, spetesc.

dăuléz V. dăhulez.

dehuléz v. dăhulez.

dihăĭnéz și dihănésc V. dăhulez.

dihuléz V. dăhulez.

Ortografice DOOM

dăula (a ~) (a slei de puteri) (pop.) (desp. dă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. dăulez, 3 dăulează; conj. prez. 1 sg. să dăulez, 3 să dăuleze

sursa: DOOM 3 (2021)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

dăula (a ~) (a slei de puteri) (reg.) (dă-u-) vb., ind. prez. 3 dăulează

dăula (sil. dă-u-)/dehula vb., ind. prez. 1 sg. dăulez/dehulez, 3 sg. și pl. dăulează/dehulează

dehula v. dăula

Sinonime

DĂULA vb. v. deșela, istovi, speti.

dăula vb. v. DEȘELA. ISTOVI. SPETI.

Intrare: dăula

dăula verb grupa I conjugarea a II-a tranzitiv reflexiv

silabație: dă-u-la info

verb (VT201) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) dăula	dăulare	dăulat dăulatu‑	dăulând dăulându‑	singular	plural
		(a) dăula	dăulare	dăulat dăulatu‑	dăulând dăulându‑	dăulează	dăulați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	dăulez	(să) dăulez	dăulam	dăulai	dăulasem
	a II-a (tu)	dăulezi	(să) dăulezi	dăulai	dăulași	dăulaseși
	a III-a (el, ea)	dăulează	(să) dăuleze	dăula	dăulă	dăulase
plural	I (noi)	dăulăm	(să) dăulăm	dăulam	dăularăm	dăulaserăm dăulasem
	a II-a (voi)	dăulați	(să) dăulați	dăulați	dăularăți	dăulaserăți dăulaseți
	a III-a (ei, ele)	dăulează	(să) dăuleze	dăulau	dăulară	dăulaseră

dăhula verb grupa I conjugarea a II-a tranzitiv reflexiv

verb (VT201)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) dăhula	dăhulare	dăhulat dăhulatu‑	dăhulând dăhulându‑	singular	plural
		(a) dăhula	dăhulare	dăhulat dăhulatu‑	dăhulând dăhulându‑	dăhulează	dăhulați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	dăhulez	(să) dăhulez	dăhulam	dăhulai	dăhulasem
	a II-a (tu)	dăhulezi	(să) dăhulezi	dăhulai	dăhulași	dăhulaseși
	a III-a (el, ea)	dăhulează	(să) dăhuleze	dăhula	dăhulă	dăhulase
plural	I (noi)	dăhulăm	(să) dăhulăm	dăhulam	dăhularăm	dăhulaserăm dăhulasem
	a II-a (voi)	dăhulați	(să) dăhulați	dăhulați	dăhularăți	dăhulaserăți dăhulaseți
	a III-a (ei, ele)	dăhulează	(să) dăhuleze	dăhulau	dăhulară	dăhulaseră

dehula verb grupa I conjugarea a II-a tranzitiv reflexiv

verb (VT201)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) dehula	dehulare	dehulat dehulatu‑	dehulând dehulându‑	singular	plural
		(a) dehula	dehulare	dehulat dehulatu‑	dehulând dehulându‑	dehulează	dehulați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	dehulez	(să) dehulez	dehulam	dehulai	dehulasem
	a II-a (tu)	dehulezi	(să) dehulezi	dehulai	dehulași	dehulaseși
	a III-a (el, ea)	dehulează	(să) dehuleze	dehula	dehulă	dehulase
plural	I (noi)	dehulăm	(să) dehulăm	dehulam	dehularăm	dehulaserăm dehulasem
	a II-a (voi)	dehulați	(să) dehulați	dehulați	dehularăți	dehulaserăți dehulaseți
	a III-a (ei, ele)	dehulează	(să) dehuleze	dehulau	dehulară	dehulaseră

doola