eczemă sf [At: ANTONESCU, D. / V: (rar) exe~ / Pl: ~me / E: fr eczéma] Boală de piele, acută sau cronică, de natură infecțioasă sau alergică, caracterizată prin erupții, abcese, leziuni umede sau uscate (însoțite de mâncărimi intense).

*ECZEMĂ (pl. -me) sf. 🩺 Boală nemolipsitoare de piele, caracterizată prin ivirea pe corp a unor bășicuțe dese pline de lichid și apoi de puroiu [fr.].

ECZEMĂ, eczeme, s. f. Boală a pielii caracterizată, prin erupții, pustule, abcese etc., însoțite de o puternică mîncărime.

ECZEMĂ s.f. Boală de piele manifestată prin mîncărime, erupții, abcese etc. [< fr. eczéma, cf. gr. ekzema – erupție cutanată].

ECZEMĂ s. f. boală de piele manifestată prin mâncărime, erupții, abcese etc. (< fr. eczéma, gr. ekzema)

ECZEMĂ ~e f. Boală de piele caracterizată prin leziuni, însoțită de mâncărime și erupții. [G.-D. eczemei] /<fr. eczéma, gr. ekzema

eczemă f. Med. bube dulci, pecingine.

*eczémă f., pl. e (vgr. ék-zema, clocotire, d. ek-zéo, clocotesc, răsuflu). Med. Spuzeală, numele maĭ multor boale de pele (bube dulcĭ, pecingine) caracterizate pin beșicuțe, o secrețiune seroasă și o descŭamațiune consecutivă a epidermeĭ.

exemă sf vz eczemă

!eczemă [cz pron. gz] s. f., g.-d. art. eczemei; pl. eczeme

eczemă s. f., g.-d. art. eczemei; pl. eczeme

eczemă s. f., g.-d. art. eczemei; pl. eczeme

eczemă

eczemă.

ECZEMĂ s. (MED.) pecingine.

ECZEMĂ s. (MED.) pecingine.