EFERVESCENȚĂ, efervescențe, s. f. Degajare activă și zgomotoasă a unui gaz într-o masă lichidă, datorită unei reacții chimice sau fizice. ♦ Fig. Agitație, frământare, fierbere. – Din fr. effervescence.

efervescență sf [At: PROT. – POP, N. D. / Pl: ~țe / E: fr effervescence] 1 Mișcare rapidă și zgomotoasă a moleculelor unui lichid în timpul fierberii sau al unei reacții chimice ori fizice. 2 Degajare rapidă și zgomotoasă a unui gaz într-o masă lichidă, în cursul unei reacții fizice sau chimice. 3-4 (Fig) (Stare de) agitație. 5-6 (Fig) (Stare de) exaltare.

*EFERVESCENȚĂ (pl. -țe) sf. 1 🔬 Fierbere, clocotire prin degajarea unui gaz din interiorul unui lichid: creta produce ~ cînd e pusă într’un pahar cu apă amestecată cu un acid oare-care ¶ 2 Fig. Sbucium, emoțiune sgomotoasă a sufletului: efervescența mîniei ¶ 2 Fig. Clocot, frămîntare, agitație sgomotoasă (a unei mulțimi): efervescența gloatelor [fr.].

EFERVESCENȚĂ, efervescențe, s. f. Degajare rapidă și zgomotoasă a unui gaz într-o masă lichidă, datorită unei reacții chimice sau fizice. ♦ Fig. Agitație, frământare, fierbere. – Din fr. effervescence.

EFERVESCENȚĂ, efervescențe, s. f. Dezvoltare rapidă și zgomotoasă a unui gaz într-o masă lichidă în cursul unei reacții chimice; clocot. ♦ Fig. Agitație, frămîntare, fierbere. A redat în film... atmosfera de efervescență romantică, caracteristică începuturilor luptei clasei muncitoare letone. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 179, 7/1. Predeleanu spuse că există oarecare efervescență între țărani. REBREANU, R. I 260.

EFERVESCENȚĂ s.f. Degajare puternică, vie de gaze într-un lichid în timpul unei reacții chimice. ♦ (Fig.) Fierbere, agitație. [Cf. fr. effervescence].

EFERVESCENȚĂ s. f. 1. degajare activă, puternică de gaz în masa unui lichid, în cursul unei reacții chimice. 2. (fig.) agitație, frământare, fierbere. (< fr. effervescence)

EFERVESCENȚĂ ~e f. 1) Degajare rapidă și zgomotoasă a unui gaz într-un lichid în procesul reacțiilor chimice sau fizice. 2) fig. Stare de neliniște. ~a maselor. 3) fig. Emoție vie, dar trecătoare. [G.-D. efervescenței] /<fr. effervescence

efervescență f. 1. fierbere produsă într’un lichid prin degajarea unui gaz; 2. fig. emoțiune vie și trecătoare: efervescența gloatelor.

*efervescénță f., pl. e (d. efervescent). Ferbere, clocotire. Fig. Emoțiune, clocotire: efervescența gloatelor.

efervescență s. f., g.-d. art. efervescenței; pl. efervescențe

efervescență s. f., g.-d. art. efervescenței; pl. efervescențe

efervescență s. f., g.-d. art. efervescenței; pl. efervescențe

efervescență (pr. sce)