eliminat¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: elimina] 1-18 Eliminare (1-18). 19 (Spc; d. aer) Expirare.

eliminat², ~ă a [At: LM / Pl: ~ați, ~e / E: elimina] 1 (D. substanțe, elemente chimice etc.) Pus în stare de libertate dintr-un amestec, dintr-o combinație etc. 2 (D. căldură) Degajat². 3 Exclus dintr-o colectivitate, dintr-o acțiune, dintr-un ansamblu etc. 4 (D. idei) Neacceptat². 5 (Pex) Respins². 6 Făcut să nu mai existe Si: suprimat². 7 (Rar; d. cuvinte, fragmente) Radiat dintr-un text, de pe o listă etc. 8 (Mat; d. necunoscute) Făcut să nu mai apară într-o ecuație algebrică. 9-10 (Spc; d. elevi, studenți) Dat afară dintr-o unitate de învățământ (definitiv sau) pe o perioadă determinată. 11 (Pex) Neacceptat la susținerea unui examen. 12 (D. persoane) Scos dintr-o funcție. 13-14 (Spc; d. sportivi, concurenți) înlăturat dintr-o competiție în urma (rezultatelor slabe obținute sau a) săvârșirii unor acte de indisciplină. 15 (D. substanțe, secreții etc.) Ieșit pe cale naturală din organism. 16 (Spc; d. aer) Expirat².^[1] corectat(ă)

ELIMINAT adj. v. anulat.

ELIMINAT adj. anulat, înlăturat, scos, suprimat, șters, tăiat. (Un paragraf, un rînd, un cuvînt ~.)