epitropă sf [At: MAN. LEG. 28^v/9 / V: (îvr) ~roapă, ipi~ / Pl: ~pe / E: ngr ἐπιτροπισσα] 1 Tutoare. 2 (Pex) Supraveghetoare.

EPITROPĂ s.f. (Ret.) Concesie. [< fr. épitrope, cf. gr. epitrope].

EPITROPĂ s. f. concesie (2). (< fr. épitrope, gr. epitrope)

epitroapă sf vz epitropă

ipitropă^[1] sf vz epitropă modificată

epitropă (gr. epitrope „concesie”), figură retorică prin care se face concesie adversarului admițând veracitatea unei acuzații, pentru ca din aceasta să rezulte tocmai tăria argumentelor proprii și lipsa de temei a incriminării. E. este un raționament prin care se dovedește caracterul fals al premisei (A): „Deși mi-ar fi ușor să resping această acuzare, voi admite că e întemeiată; vă veți convinge și mai bine de fragilitatea ei. În adevăr, dacă...” ( → M., p. 165) Sin. concesie, sin. sicoreză.