22 de definiții pentru erată
din care- explicative DEX (15)
- ortografice DOOM (5)
- etimologice (1)
- sinonime (1)
Explicative DEX
ERATĂ, erate, s. f. Listă la sfârșitul unei cărți în care sunt semnalate și îndreptate greșelile de tipar sau de fond. – Din fr., lat. errata.
ERATĂ, erate, s. f. Listă la sfârșitul unei cărți în care sunt semnalate și îndreptate greșelile de tipar sau de fond. – Din fr., lat. errata.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de romac
- acțiuni
erată sf [At: PLEȘOIANU, T. I, 257/1 / V: (liv) errato, (îvr) errat sn / Pl: ~te / E: fr errata, it errato] 1 Listă a greșelilor de tipar (sau de fond) și a indicațiilor de corectură a acestora, care se așază, de obicei, la sfârșitul unei cărți, reviste etc. Si: (liv) corrigenda, (frr) erratum. 2 (Îdt) Greșeală de tipar.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*ERATĂ (pl. -te) sf. 📰 Înșirarea greșelilor de tipar cu îndreptările ce trebuesc făcute, ce se publică la sfîrșitul unei cărți [fr. errata].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ERATĂ, erate, s. f. Listă care se adaugă la o tipăritură și care conține îndreptarea erorilor de tipar strecurate în text. Trebuie neapărat să dăm o erată la finele volumului. CARAGIALE, O. VII 317. – Variantă: errata s. f. invar.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ERATĂ s.f. Listă adăugată la sfîrșitul unei cărți, conținînd semnalarea și îndreptarea greșelilor de tipar (uneori și de fond) strecurate în cuprinsul lucrării. [Var. errata s.f., erratum s.n. / < fr., lat. errata, cf. lat. errare – a greși].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ERATĂ s. f. listă adăugată la sfârșitul unei cărți, conținând semnalarea și îndreptarea greșelilor de tipar; corrigenda. (< fr., lat. errata)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ERATĂ ~e f. Listă anexată la sfârșitul unei cărți care conține rectificarea greșelilor observate. /<fr., lat. errata
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
erată f. lista greșelilor de tipar cu arătarea îndreptărilor de făcut.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*erátă f., pl. e. Greșit zis îld. tabla greșelilor de tipar la o carte saŭ simplu greșelĭ. Ceĭ ce zic așa se ĭaŭ după fr. errata, care e lat. errata, pl. de la erratum, greșeală, eroare. Cînd e o singură greșeală Francejiĭ zic erratum.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
errat sn vz erată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
errato sf vz erată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
erratum s [At: COSTINESCU / Pl: nct / E: fr erratum] 1 (Frî) Greșeală de tipar. 2 (Frr) Erată.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ERRATA s. f. invar. v. erată.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ERRATA s.f. v. erată.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ERRATUM s.n. v. erată.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
erată s. f., g.-d. art. eratei; pl. erate
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
erată s. f., g.-d. art. eratei; pl. erate
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
erată s. f., pl. erate
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
erată
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
errata (greșeli de tipar).
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Etimologice
erată (erate), s. f. – Listă la sfîrșitul unei cărți în care sînt îndreptate greșelile de tipar sau de fond. Lat. errata (sec. XIX).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
ERATĂ s. (TIPOGR.) (livr.) corrigenda.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F159) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
erată, eratesubstantiv feminin
- 1. Listă la sfârșitul unei cărți în care sunt semnalate și îndreptate greșelile de tipar sau de fond. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: corrigenda
- Trebuie neapărat să dăm o erată la finele volumului. CARAGIALE, O. VII 317. DLRLC
-
etimologie:
- errata DEX '09 DEX '98 DN