esențial, ~ă [At: IORGOVICI, O. 70/2 / V: (înv) ~ncial, esin~ / P: ~ți-al / Pl: ~i, ~e / E: fr essentiel, it essinziale, lat essentialis] 1 a Care există în mod absolut. 2 a Care constituie natura intimă a lucrurilor. 3 a (Med; îs) Maladie ~ă Maladie care nu are o cauză aparentă, exterioară și care nu decurge dintr-o stare maladivă definitivă. 4 a Care aparține esenței (3) Si: caracteristic, constructiv, intrinsec. 5 a Care se referă la esență (3) Si: caracteristic, constituitiv, intrinsec. 6 a Care este specific esenței (3) Si: caracteristic, constitutiv, intrinsec. 7 a Care provine de la esență (3) Si: caracteristic, constitutiv, intrinsec. 8 a (Îoc inutil) Care este absolut necesar Si: indispensabil, obligatoriu, inevitabil, imperios, vital. 9 a (Chm; înv; îs) Ulei ~ Esență (8). 10 (Blg; îs) Acizi (sau aminoacizi) (grași) ~i Acizi grași nesaturați care stimulează creșterea anumitor celule ale organismelor. 11 a (Blg; îs) Caractere ~e Caractere care exprimă particularitățile cele mai importante ale unei specii, ale unui gen etc. 12 a (Glg; îs) Minerale ~e Minerale necesare la constituirea rocilor. 13 a Care constituie partea cea mai importantă a naturii lucrurilor Si: capital, fundamental, principal. 14 av În esență. 15 sns (De obicei articulat) Ceea ce constitue punctul cel mai important. 16-19 sns Ceea ce se referă la esență (1-4). corectat(ă)

*ESENȚIAL l. adj. 1 Ce ține de esența sau de natura proprie a unui lucru, ce este în firea lucrului: rotunjimea este ~ cercului ¶ 2 Neapărat trebuincios, indispensabil: dreptatea este o virtute ~ă a unui rege ¶ 3 Caractere ~e, acelea care arată particularitățile cele mai de seamă. II. sbst. Lucrul de căpetenie, cel mai de seamă [fr.].

ESENȚIAL, -Ă, esențiali, -e, adj. Care constituie sau privește esența unui lucru, care constituie partea cea mai importantă a unei probleme sau a unui lucru; fundamental, de prim ordin. Cu tot avîntul imaginației, stilul [din «Luceafărul»] e tot simplu, alcătuit din părțile esențiale și principale ale vorbirii. IBRĂILEANU, S. 131. – Pronunțat: -ți-al.

ESENȚIAL, -Ă adj. Care aparține esenței unui lucru; fundamental, primordial. [Pron. -ți-al. / cf. it. essenziale, fr. essentiel, lat. essentialis].

ESENȚIAL, -Ă adj. care ține de esența unui lucru, referitor la esență: fundamental, principal. (< fr. essentiel, lat. essentialis)

ESENȚIAL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de esență; care constituie esența unui fenomen sau a unui lucru; radical; elementar. 2) Care este de primă importanță; foarte important; principial; substanțial; primordial; cardinal; fundamental. [Sil. -ți-al] /<fr. essentiel, lat. essentialis

esențial a. 1. ce ține de esență; 2. indispensabil: calitate esențială. ║ n. lucru principal: uitați esențialul. ║ adv. 1. prin esență; 2. neapărat; 3. într’un grad foarte înalt.

*esențiál, -ă adj. (lat. essentialis). Care e de esența unuĭ lucru: rațiunea e esențială omuluĭ. Necesar, principal: condițiune esențială. S. n. Punctu capital: esențialu e să fiĭ onest. Adv. Pin esență, esențialmente.

esencial, ~ă a vz esențial

esințial, ~ă a vz esențial

esențial (desp. -ți-al) adj. m., pl. esențiali; f. esențială, pl. esențiale

esențial (-ți-al) adj. m., pl. esențiali; f. esențială, pl. esențiale

esențial adj. m. (sil. -ți-al), pl. esențiali; f. sg. esențială, pl. esențiale

esențial, constituent ∼, (engl.= essential component), (petogr.), 1. despre un component al rocilor întâlnit în proporții ridicate și a cărui prezență este obligatorie pentru o anumită specie petrografică; min. e. definesc tipul petrografic respectiv și se formează în timpul unui proces petrogenetic major. De ex. cuarțul și/sau feldspații în granite, micele în micașisturi, calcitul în calcare etc.; 2. în cazul piroclastitelor, despre componenții derivați din lave în curs de erupție (Carozzi, l960). Sin. constituent principal.

ESENȚIAL adj. 1. adânc, capital, considerabil, crucial, decisiv, fundamental, hotărâtor, important, însemnat, organic, primordial, profund, radical, serios, structural, substanțial, vital, (livr.) cardinal, major, nodal, (rar) temeinic. (Prefaceri ~.) 2. v. elementar.

ESENȚIAL adj. adînc, capital, considerabil, crucial, decisiv, fundamental, hotărîtor, important, însemnat, organic, primordial, profund, radical, serios, structural, substanțial, vital, (livr.) cardinal, major, nodal, (rar) temeinic. (Prefaceri ~.)

Esențial ≠ neesențial, secundar