ESTON, -Ă, estoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Estoniei sau este originară de acolo; estonian. 2. Adj. Care aparține Estoniei sau estonienilor (1), privitor la Estonia ori la estonieni. ♦ (Substantivat, f.) Limba estonă. – Din (n. pr.) Estonia (derivat regresiv).

eston, ~ă [At: BARCIANU / Pl: ~i, ~e / E: Estonia] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația Estoniei Si: estonian (1-2). 3-4 smf, a (Om) originar din Estonia Si: estonian (3-4). 5 smp Populația care locuiește în Estonia Si: estonian (5) 6 a Care aparține Estoniei Si: estonian (6). 7 a Care aparține estonilor (5) Si: estonian (7). 8 a Privitor la Estonia Si: estonian (8). 9 a Privitor la estoni (5) Si: estonian (9). 10 a Care este specific Estoniei Si: estonian (10). 11 a Care este specific estonilor (5) Si: estonian (11). 12 a Care provine din Estonia Si: estonian (12). 13 sf Limba vorbită de estoni (5) Si: estonian (13).

ESTON, -Ă, estoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Estoniei sau este originară de acolo; estonian. 2. Adj. Care aparține Estoniei sau populației ei, privitor la Estonia sau la populația ei. ♦ (Substantivat, f.) Limba estonă. – Din Estonia (n. pr.) (derivat regresiv).

ESTON¹ ~ă (~i, ~e) Care aparține Estoniei sau populației ei; din Estonia. /Din Estonia n. pr.

ESTONĂ s. f. limba estoniană. (după fr. estonien)

eston adj. m., s. m., pl. estoni; adj. f., s. f. estonă, pl. estone

eston adj. m., s. m., pl. estoni; adj. f., s. f. estonă, pl. estone

eston s. m., adj. m., pl. estoni; f. sg. estonă, g.-d. art. estonei, pl. estone

estonă (limbă) s. f., g.-d. art. estonei

estonă (limbă) s. f., g.-d. art. estonei

estonă s. f. (limba), g.-d. art. estonei

ESTONĂ s. f. (derivat regresiv din Estonia): limbă ugro-finică europeană, vorbită de estoni, locuitori ai Estoniei. A fost puternic influențată de limba germană și de limba rusă, datorită dominației celor două mari puteri imperiale europene. Cele mai vechi texte estone datează din secolul al XIII-lea. Limba literară estonă a apărut în secolul al XVII-lea, pe baza unei bogate literaturi. Ea s-a format însă definitiv la începutul secolului al XIX-lea. Principalele trăsături ale limbii estone sunt două: alternanțele vocalice, care deosebesc formele unuia și aceluiași cuvânt, după lungimea și calitatea sunetelor din rădăcină, și compunerea cuvintelor, ca principal mijloc de îmbogățire a vocabularului.

ESTON s., adj. v. estonian.

ESTON s., adj. estonian.