evident, ~ă [At: IORGOVICI, O. 40/23 / V: (îvr) ~e ain, ~dint, ~ă, ~dinte ain / Pl: ~nți, ~e / E: fr évident, lat evidens, -ntis] 1 a Care este ușor perceptibil Si: clar, lămurit, limpede, manifest, vădit, vizibil, (rar) reliefant, (liv) ostensibil. 2 a Care nu mai poate fi pus la îndoială Si: indiscutabil, neîndoielnic. 3 av Desigur. 4 av Fără îndoială. 5 av În mod clar. 6 av În mod cert.

*EVIDENT adj. Vădit, ce se poate constata limpede și fără greutate, ce nu mai e nevoie să fie dovedit, învederat: are dreptate, dreptate ~ă și absolută BR.-VN. [fr.].

EVIDENT, -Ă, evidenți, -te, adj. Care nu mai trebuie dovedit, care se vede imediat, care nu poate fi pus la îndoială; clar, vădit, neîndoielnic. Larga răspîndire a cărții în mase este unul din semnele cele mai evidente ale dezvoltării culturale a poporului. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 333, 2/1. ◊ (Adverbial) Evident, un asemenea subiect de vorbă tulbura pe Milescu. D. ZAMFIRESCU, R. 220.

EVIDENT, -Ă adj. Vădit, neîndoielnic, clar, limpede. // adv. Fără îndoială, desigur. [Cf. fr. évident, it. evidente, lat. evidens].

EVIDENT, -Ă adj. (și adv.) vădit, neîndoielnic, clar, limpede. (< fr. évident, lat. videns)

EVIDENT ~tă (~ți, ~te) și adverbial Care se vede dintr-o dată; care se observă de la prima vedere; vădit. /<fr. évident, lat. evidens, ~ntis

evident a. ce apare deslușit, ce n’are nevoie de a fi dovedit.

*evidént, -ă adj. (lat. évidens, -éntis, d. videre, a vedea). Clar, lămurit, vădit, manifest: adevăr evident. Adv. În mod evident, vădit.

evidente ain vz evident

evidint, ~ă a vz evident

evidinte ain vz evident

evident adj. m., pl. evidenți; f. evidentă, pl. evidente

evident adj. m., pl. evidenți; f. evidentă, pl. evidente

evident adj. m., pl. evidenți; f. sg. evidentă, pl. evidente

MANIFESTUM NON EGET PROBATIONE (lat.) ceea ce este evident nu are nevoie de dovadă – Principiu de drept civil roman.

EVIDENT adj., adv. 1. adj. v. clar. 2. adj. accentuat, marcat, pronunțat, reliefat, vizibil. (Vorbea cu un ~ accent străin.) 3. adj. v. categoric. 4. adj. v. indiscutabil. 5. adj. apreciabil, categoric, considerabil, important, însemnat, mare, sensibil, simțitor, vădit, (livr.) manifest. (O ameliorare ~ a stării bolnavului.) 6. adj. v. indiscutabil. 7. adj. învederat, notoriu, patent, vădit, (fig.) patentat. (O hoție ~.) 8. adv. clar, limpede, (reg. înv.) acurat. (Este ~ că ai dreptate.)

EVIDENT adj., adv. 1. adj. clar, deslușit, distinct, lămurit, limpede, precis, (înv.) apriat, chiar, (fig.) curat. (O imagine ~; o pronunție ~.) 2. adj. accentuat, marcat, pronunțat, reliefat, vizibil. (Vorbea cu un ~ accent străin.) 3. adj. categoric, cert, incontestabil, indiscutabil, necontestabil, necontestat, nediscutabil, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, sigur, vădit, (livr.) indubitabil, peremptoriu. (A manifestat o superioritate ~.) 4. adj. clar, flagrant, incontestabil, izbitor, învederat, limpede, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, pregnant, vădit, vizibil, (livr.) manifest, (fig.) marcat. (Semne ~ de boală.) 5. adj. apreciabil, categoric, considerabil, important, însemnat, mare, sensibil, simțitor, vădit. (O ameliorare ~ a stării bolnavului.) 6. adj. categoric, flagrant, indiscutabil, izbitor, vădit. (Un adevăr ~.) 7. adj. învederat, notoriu, patent, vădit, (fig.) patentat. (O hoție ~.) 8. adv. limpede, (reg. înv.) acurat. (Este ~ că ai dreptate.)