EVLAVIE, evlavii, s. f. Religiozitate profundă, exteriorizată printr-o scrupuloasă îndeplinire a practicilor bisericești; cucernicie. ♦ Fig. Comportare respectuoasă și admirativă față de cineva sau de ceva. – Din ngr. evlávia.

evlavie sf [At: IST. Ț. R. 122 / Pl: ~ii, (înv) ~lăvii / E: ngr εὐλάβεια] 1 Sentiment religios manifestat printr-o scrupuloasă îndeplinire a practicilor bisericești Si: cucernicie, devoțiune, pietate, religiozitate, smerenie. 2 Atașament sincer și puternic pentru biserică și practicile sale, pentru reprezentanții săi Si: cucernicie, devoțiune, pietate, religiozitate, smerenie. 3-4 (Îljv) Cu ~ Evlavios. 5 (Pex) Comportare respectuoasă. 6 Devotament (puternic) față de o persoană sau pentru un lucru, pentru o idee etc. Si: adorație, venerație. corectat(ă)

EVLAVIE sf. 1 ⛪ Dragoste de Dumnezeu și de cele sfinte, pietate, cuvioșie: ne simțeam ca într’o biserică, pătrunși de un sentiment de ~ VLAH. ¶ 2 pr. ext. Respect: Radu lui, al cărui nume îl pronunță cu ~, e pentru el toată fericirea BR. -VN. [ngr. εύλάβεια].

EVLAVIE, evlavii, s. f. Sentiment religios manifestat printr-o scrupuloasă îndeplinire a practicilor bisericești; cucernicie. ♦ Fig. Comportare respectuoasă și admirativă față de cineva sau de ceva. – Din ngr. evlávia.

EVLAVIE s. f. Sentiment religios exteriorizat printr-o scrupuloasă îndeplinire a practicilor bisericești; cucernicie, pietate, religiozitate. Cu evlavie și rar, Tomșa făcu trei cruci și sărută cartea sfîntă cu ochii închiși. SADOVEANU, O. VII 72. ◊ (Ironic) Cu evlavie de vulpe, ca în strane, șed pe locuri. EMINESCU, O. I 150. ◊ (Poetic) Cînd însuși glasul gîndurilor tace, Mă-ngînă cîntul unei dulci evlavii. EMINESCU, O. I 120. ♦ Fig. Comportare respectuoasă; reculegere. Vartolomeu Diaconu urmărea plimbarea streinului cu o adevărată și mută evlavie. C. PETRESCU, A. 287. Dar ne-am grăbi, că sîntem cam de departe, încheie el, înclinîndu-se cu oarecare evlavie înaintea mea. HOGAȘ, M. N. 112.

EVLAVIE f. 1) Sentiment religios, manifestat în îndeplinirea scrupuloasă a practicilor bisericești; pietate; religiozitate; smerenie; cuvioșie; cucernicie. 2) fig. Atitudine de respect și duioșie față de cineva sau de ceva; pietate. [G.-D. evlaviei; Sil. e-vla-vi-e] /<ngr. evlávia

evlavie f. frica lui D-zeu. [Gr. mod.].

evlávie f. (ngr. evlávia, vgr. eulábeia). Sfială, respect. Pietate.

evlavie (desp. e-vla-vi-e) s. f., art. evlavia (desp. -vi-a), g.-d. art. evlaviei; pl. evlavii, art. evlaviile (desp. -vi-i-)

evlavie (e-vla-vi-e) s. f., art. evlavia (-vi-a), g.-d. art. evlaviei; pl. evlavii, art. evlaviile (-vi-i-)

evlavie s. f. (sil. -vla-vi-e), art. evlavia (sil. -vi-a), g.-d. art. evlaviei; pl. evlavii, art. evlaviile (sil. -vi-i-)

evlavie, -viei gen. a.

evlavie (evlavii), s. f. – Devoțiune, pietate. – Mr. evlavie. Ngr. εὐλάβεια. Sec. XVII (Murnu 24; Roesler 566). – Der. evlavios, adj. (cucernic).

EVLAVIE s. v. credință.

EVLAVIE s. (BIS.) credință, cucernicie, cuvioșenie, cuvioșie, pietate, pioșenie, piozitate, religiozitate, smerenie, (livr.) devoțiune, (înv.) blagocestie, blagocestivie, hristoitie, rîvnă, rîvnire, smerire.