evlavios, ~oasă [At: I. GOLESCU, C. / P: ~vi-os / V: (reg) iv~, ivavli~, vlavios, vlăviuos / Pl: ~oși, ~oase / E: evlavie + -os] 1-2 smf, a (Persoană) care este cuprinsă de evlavie (1) Si: cucernic, pios, religios, (înv) evlavnic. 3 a (D. fizionomia, manifestările, creațiile etc. oamenilor) Care rezultă dintr-un sentiment de evlavie (1). 4 a (D. fizionomia, manifestările, creațiile etc. oamenilor) Care exprimă evlavie (1).

EVLAVIOS adj. ⛪ Plin de evlavie, cuvios, pios, temător de Dumnezeu: Că sînt prea evlavioasă și mă tem de Dumnezeu PANN.

EVLAVIOS, -OASĂ, evlavioși, -oase, adj. Stăpînit de evlavie, pios, cucernic, religios. O satiră necruțătoare a papalității, a abuzurilor papale, a mijloacelor foarte puțin evlavioase de îmbogățire a clericilor. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 339, 4/6. Din păcate era și evlavios moș Nichifor și tare să mai temea să nu cadă sub blăstămul preoțesc. CREANGĂ, P. 110. – Pronunțat: -vi-os.

EVLAVIOS ~oasă (~oși, ~oase) Care respectă cu strictețe prescripțiile religiei; cuvios; cucernic; pios; religios. [Sil. -vi-os] /evlavie + suf. ~os

evlavios a. plin de evlavie.

*evlaviós, -oásă adj. (d. evlavie). Plin de evlavie.

evlavios (desp. e-vla-vi-os) adj. m., pl. evlavioși; f. evlavioasă, pl. evlavioase corectat(ă)

evlavios (e-vla-vi-os) adj. m., pl. evlavioși; f. evlavioasă, pl. evlavioase

evlavios adj. m. (sil. e-vla-vi-os), pl. evlavioși; f. sg. evlavioasă, pl. evlavioase

EVLAVIOS adj. v. credincios.

EVLAVIOS adj. (BIS.) credincios, cucernic, cuvios, pios, preacredincios, religios, smerit, (franțuzism) devot, (înv. și reg.) smernic, (înv.) blagocestiv, pietos, pravoslavnic, rîvnitor, bine-credincios. (Om ~.)