evoca vt [At: PONTBRIANT, D: / Pzi: evoc, (3) (rar) evoacă / E: fr évoquer, lat evocare] 1 A aduce în conștiință fapte, evenimente, împrejurări etc. trecute Si: a aminti. 2 A zugrăvi prin cuvinte imaginea unui lucru cunoscut, dar petrecut demult. 3 (Rar) A chema spiritele morților cu ajutorul vrăjilor, al formulelor magice. 4 (Jur) A retrage un proces de la un tribunal pentru a fi deferit altui tribunal. 5 A descrie. 6 A scoate în relief. corectat(ă)

*EVOCA (-oc) vb. tr. 1 A face să apară duhurile sau sufletele morților prin vrăji sau cu ajutorul unor anumite formule ¶ 2 Fig. A aminti, a aduce aminte, a rechema în minte: Dar tu-mi evoci o lume ’ntreagă De care... doruri mistice mă leagă VLAH. [fr.< lat.].

EVOCA, evoc, vb. I. Tranz. A aduce în focarul conștiinței fapte, evenimente, împrejurări, imagini trecute; a zugrăvi prin cuvinte imaginea unui lucru cunoscut, dar petrecut demult; a scoate în relief. Romanul evocă zbuciumul dureros al bătrînului meșter, om cinstit, devotat clasei sale, dar prizonier încă al vechii mentalități care dăinuia în mișcarea muncitorească de la noi în perioada ei de început. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 224, 2/2. Atunci cînd veți vrea să evocați o imagine de nesfărîmat, numele lui Horia vă poate oferi cea mai elocventă comparație. BOGZA, Ț. 38.

EVOCA vb. I. tr. A aminti, a-și aduce aminte; a descrie, a scoate în relief. [P.i. evoc. / < fr. évoquer, it., lat. evocare].

EVOCA vb. tr. a reaminti, a reînvia; a descrie în mod sugestiv. (< fr. évoquer, lat. evocare)

A EVOCA evoc tranz. 1) (fapte, evenimente din trecut) A readuce în memorie. 2) (persoane, lucruri din trecut etc.) A descrie (prin cuvinte) cu multă măiestrie artistică. /<fr. évoquer, lat. evocare

evocà v. 1. a chema cu fermece, a face s’apară: vrăjitorii se făliau a evoca sufletele morților; 2. fig. a aduce aminte: a evoca trecutul.

*evóc, a -á v. tr. (lat. é-voco, -áre. – Se conj. ca convoc). Chem pin farmece: a evoca strigoiĭ. Aduc aminte: a evoca amintirile. Jur. Retrag unuĭ tribunal un proces și-l daŭ altuĭa.

evoca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. evoc, 2 sg. evoci, 3 evocă; conj. prez. 1 sg. să evoc, 3 să evoce

evoca (a ~) vb., ind. prez. 3 evocă; conj. prez. 3 să evoce

evoca vb., ind. prez. 1 sg. evoc, 3 sg. și pl. evocă; conj. prez. 3 sg. și pl. evoce

evoc, -vocă 3.

evoca (evoc, evocat), vb. – A aduce la cunoștință fapte, evenimente trecute. Lat. evocare (sec. XIX). – Der. evocabil, adj. (care poate fi evocat); evocați(un)e, s. f. (acțiunea de a evoca); evocator, adj. (care evocă).

EVOCA vb. 1. v. sugera. 2. a chema, a reaminti, a rechema, a redeștepta. (A ~ ceva în memorie.) 3. v. aminti. 4. (fig.) a spune, a trezi. (Câte nu-mi ~ acele zile!) 5. a reconstitui. (A ~ întreaga scenă întâmplată.)

EVOCA vb. 1. a sugera. (Ce-ți ~ această imagine?) 2. a chema, a reaminti, a rechema, a redeștepta. (A ~ ceva în memorie.) 3. a aminti, a redeștepta. (I-am ~ vremurile de atunci.) 4. a reconstitui. (A ~ întreaga scenă întîmplată.)